Share
UN OM DEOSEBIT..

UN OM DEOSEBIT..

Veți zice-n sinea voastră că sunt lingușitor,
Că scriu ca Păunescu în „epoci” de metal
Umflate osanale ce nu-s la locul lor,
Dar eu plutesc în versuri pe-al bucuriei val..

Când a-nceput să strângă arginții necesari
Zidirii unui Simbol al neamului român,
L-a huiduit o mare mulțime de măgari
Ce și-au trădat Botezul, mergând pe-un drum păgân..

Boceau după parale ca babele la mort,
Uitând că-n România se fură ne’ncetat
Copacii din pădure și navele din port,
Țițeiul din subsoluri și glia de arat..

Ce sacrilegiu mare, să-I dăm lui Dumnezeu
O mică firmitură din cele ce ne-a dat..
Că unii-și fac palate din ce-au furat mereu,
Nu supără pe nimeni, că e.. „sector privat”!..

Luând o hotărâre ce azi nu mai găsești,
Preafericitul nostru, din fire om tăcut,
I-a pus pe toți la treabă și-n miez de București,
Un simbol al Unirii cu trudă ne-au făcut!

Dar câte adjective, minciuni și calomnii
A trebuit să-ndure acest tăcut Păstor
De când făceau dulgherii cofraj la temelii
Și până la sfințirea privită de popor..

Vor trece ani și-or scrie în cronici fel de fel,
Dar despre Patriarhul ce neamul și-a iubit,
Preafericitul nostru Părinte Daniel,
Istoria va scrie: „UN OM DEOSEBIT”..

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment