lun. sept. 28th, 2020

Din greșeli învață omul și din propriile căderi,
Dacă are-un pic de minte, dacă nu.. ce poți să-i ceri?..
Însă dacă are minte, după cum deja am spus,
El învață să-și mai plece nasul ce și-l ține-n sus!

Cât de tristă e căderea.. bine-ar fi de n-am cădea..
Dar se pare că în Duhul nu se crește fără ea,
Fiindcă harul se așează doar în sufletul smerit,
Iar în cel ce nu greșește, îngâmfarea n-a murit!

Uneori m-apucă râsul când îi văd pe-ncepători:
Toți dau lecții de virtute, toți se cred învățători
Și săracii, nu-și dau seama cine sunt cu-adevărat
Până când vor înțelege, după mult și mult păcat..

Din aceasta nu rezultă că păcatu-i necesar..
Dumnezeu iubește sfinții și-i înveșmântează-n har,
Din nefericire însă, mai ales la început,
Omul nu Îi mulțumește pentru binele făcut..

El nu vrea să înțeleagă că-i complet neputincios
Dacă nu îl întărește harul Domnului Hristos..
Toate faptele credinței ce în har s-au săvârșit,
El le crede „ale sale”, înșelându-se cumplit!

Și atunci îi ia puterea milostivul Domn Iisus
Și se vede el, cel „tare”, prăbușindu-se de sus..
Apoi lacrimi și suspine, mii de întrebări „De ce?”..
Dar răspunsul este simplu: TU ești slab, Hristos nu e!

Când faceai frumoase fapte, Domnul Însuși le lucra:
Tu Îi deveneai, creștine, mâinile și gura Sa!
Plata pentru nevoințe sus în ceruri ți s-a pus,
Însă slava pentru ele.. e a Domnului Iisus!

Să citim la Sfântul Pavel, marele ostenitor,
Cum Îi mulțumea din suflet Bunului Mântuitor,
Afirmând că fapta bună și credința de oțel,
Le lucra prin el Stăpânul, nu le săvârșise el!

De aceea prin cădere, și e tare dureros,
Învățăm să recunoaștem harul Domnului Hristos,
Să tânjim în toată clipa după Duhul Său Cel Sfânt
Și să plângem după Dânsul toată viața pe pământ!

de Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Sorin Croitoru

By Sorin Croitoru

Preot ortodox, Mantova - Italia

Lasă un răspuns