vin. sept. 25th, 2020

  Calea Neamului1Iar dacă vine iarna, în zorii noștri e primăvară,şi soare şi mult verde pe munți, câmpii și văi de Sânzâiene. 

Un cântec de colind de se-aude, ne ridicăm din morţii noștri spre lumină şi învingem tot ce ne-ar răpune. 

Nimic nu ne-încovoaie, suntem scânteile stâncilor ce se lovesc între vremuri. Chimirele haiducilor ne leagă, si firele cusute din pânza femeilor din Veacul ce nu va apune. Focul din cremene ce se iubește cu apa Izvoarelor din care răsar Munţii, unde odată și-au făcut colibe de tranșee luptătorii lui Ogoranu şi Motrescu, suntem. Pe ramurile brazilor ce au odihnit capul celor fără de frică, ne sprijinim; şi, de pe prispa caselor celor tineri din vechime, atingem cu mâna stelele care scrijelesc pe Cer Geografia României Mari, cu sufletele moșilor si strămoșilor noștri urcați acolo, spre a o Mărturisi.

Împreună, pe Calea Neamului, răspundem: Prezent!


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Mihai Tîrnoveanu

By Mihai Tîrnoveanu

Doctor stomatolog, jurnalist, președinte al Asociației "Calea Neamului", vicepreședinte al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș

Lasă un răspuns