Peste gândurile multe,
revărsate-n ceas de taină,
numai unu-i doar lumină, revărsată peste haină.

Cu mireasmă de pădure
şi de nea în scâncet lin,
ieslea-n pat se preschimbă,
s-odihnească trup divin.

Printre multe dobitoace,
ce-L slujiră-n răsărit,
coborâ-n taină lumina,
să răsară-n trup smerit.

El e calea spre cunună,
viața, adevăr purtat,
steaua pe cer răsare,
dragostea înspre înalt!

decembrie 2018


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns