Share
DEGEABA FUGI DE DUMNEZEU..

DEGEABA FUGI DE DUMNEZEU..

Degeaba fugi de Dumnezeu, degeaba te ascunzi,
Odată tot va trebui să-L vezi și să-I răspunzi,
Dar dacă astăzi nu te porți cu dragoste de fiu,
Când vei vedea splendoarea Sa, va fi mult prea târziu!

Și când vei întâlni atunci privirea blândă-a Lui,
Atât te va-ntreba: „DE CE?”, iar tu ce o să-I spui?..
De ce L-ai ignorat pe El, pe Cel ce te-a zidit,
Pe El, pe Cel ce-atâția ani cu milă te-a hrănit,

Pe Cel ce fii ți-a dăruit și i-ai văzut crescând,
Dar nu-L slăveați nici tu, nici ei, măcar din când în când..
Și-ai fost ferit de lipsuri mari, de foame și de boli,
Dar ca să mergi să-I mulțumești, n-ai vrut ca să te scoli..

Vai.. ochii Lui vor deveni aprinși ca doi cărbuni
Și-n groaza ta nu vei simți cât sunt de blânzi și buni..
Sentința Sa te va trimite-n veșnicul prăpăd:
„Ai fost al Meu, dar nu mai ești, nu vreau să te mai văd”!

Tu, care ai crezut că poți să râzi la nesfârșit,
Să știi, creștine fals ce ești, că rău te-ai amăgit!
De ochii Domnului Hristos nicicum nu vei scăpa,
Deci calculează-ți de pe-acum răspunsul ce-I vei da..

Iar dacă-n zile ce-au trecut ai fost un om păgân,
Trăiește-le ca un creștin pe cele ce-ți rămân,
Că-n ochii Domnului Hristos ce izvorăsc scântei
E o tristețe fără leac și-s lacrimi multe-n ei!

 Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment