sâm. sept. 26th, 2020

  Ca în fiecare an și anul acesta am intrat cu ocazia binecuvântării caselor de Crăciun și de Bobotează prin locuințele enoriașilor parohiei pe care o păstoresc spre slava Domnului Hristos. Și mi-a fost dat să aud din nou nenumărate scuze din partea creștinilor „nepracticanți”, adică a celor care dau pe la sfânta biserică doar la Paști și la Crăciun.. Fel și fel de scuze, plauzibile sau nu, credibile sau nu.. Că la urma urmei, dacă mă gândesc bine, nimeni și nimic nu l-ar putea determina pe omul care-L iubește pe Dumnezeu să nu mai treacă prin casa Lui un an întreg! Dragoste să fie, că mijloace și posibilități se găsesc.. Ce se întreba retoric Sfântul apostol Pavel într-una din epistolele sale?.. „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos”?.. Adică, dacă Îl iubești pe Cel Care a murit pe Cruce din iubire pentru tine, nu te poate ține departe de El nimeni, nici de pe pământ, nici din văzduh (mă refer la demoni). Se potrivesc pentru cei care nu trec pe la biserică un an întreg chiar cuvintele Domnului nostru: „Slavă de la oameni nu primesc, dar v-am cunoscut că NU AVEȚI ÎN VOI DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU”!

Totuși momentul binecuvântării caselor nu devine pentru mine un moment al moralei și al mustrărilor. Mă gândesc mereu că o persoană care primește cu regularitate preotul în casa ei mai are, din fericire, un dram de credință. Fiindcă tot Domnul Hristos zicea: „Cel ce vă primește pe voi, PE MINE MĂ PRIMEȘTE”. Așadar eu încerc în casele acestor oameni să le vorbesc despre lucruri pozitive, frumoase, care să le stârnească entuziasmul și bucuria participării la viața Bisericii, nicidecum să-i cert pentru că nu i-am văzut la ochi aproape un an de zile. Anul acesta, în clipele în care lumea se scuza pentru indiferența religioasă, Duhul Sfânt mi-a pus în gură următoarele cuvinte, pe care le-am repetat în câteva case: Sfânta Liturghie, cu toate darurile și binefacerile ei, este un diamant care se oferă gratuit de către Dumnezeu creștinului.. Când ai participat la slujbă, diamantul l-ai cules și ți l-ai pus în sac. Dar dacă nu ai venit la Sfânta Liturghie, diamantul a rămas acolo, în biserică, necules.. Și nici nu-l vei mai putea culege vreodată, s-a dus, l-ai pierdut.. Eu, preotul, am misiunea de a împrăștia diamantele pe care mi le dă Vistierul bunătăților, Duhul Sfânt, dar culegerea lor depinde de bunăvoința și de hărnicia credinciosului.. Și uite așa trec anii și unii au desaga plină de diamante, iar alții o au goală.. Apoi la moartea noastră va trebui să trecem prin vămile văzduhului și cu ce credeți că vom plăti vameșilor diavoli?.. Cu.. diamantele din sac! 

Ideea este, cinstiți cititori, că nimeni nu ne obligă la o viață bisericească și nimeni nu ne ceartă pentru absența ei. După cum se implică omul, va avea și foloasele. Eu nu cert pe nimeni. Eu împrăștii diamante. Atât.

Dumnezeu să vă trezească la credință și la hărnicie, spre mântuirea cea în Hristos Iisus, Fiul Său, amin!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Sorin Croitoru

By Sorin Croitoru

Preot ortodox, Mantova - Italia

Lasă un răspuns