sâm. sept. 26th, 2020

Învățătura dogmatică cuprinsă în parabole

   Toate Sfintele Evanghelii accentuează planul lui Dumnezeu în legătură cu lumea. Aceasta explică drumul prin care atât evreii  cât şi cei proveniţi din alte neamuri puteau deveni egali într-o comunitate sădită de Dumnezeu. În timpul Sfinţilor Apostoli erau 4 aspecte care puteau cauza anumite probleme celor ce frecventau Biserica, respectiv:

problema mântuirii, cu referire la includerea celor „proveniţi din alte neamuri” ca popor al lui Dumnezeu la egalitate cu evreii, problemă ce se propaga până la chestiuni ca participarea la agapele creştine şi excluderea necesităţii tăierii împrejur.

paradoxul aparent al pretenţiei că atât planul lui Dumnezeu ce se desfăşura,cât şi trimişii Săi, întâmpinau ostilitate în special de la destinatarii cei mai naturali ai Evangheliei, poporul evreu.

problema explicării felului în care persoana şi învăţătura îl prezintă pe Iisus Hristos ca pe un înfierat nevinovat care Se încrede în Dumnezeu .

-speranţa împlinirii promisiunilor Vechiului Testament, reprezintă tema centrală a lui Iisus Mesia ca împlinire a planului şi a promisiunii lui Dumnezeu.

Preocuparea evangheliştilor este planul lui Dumnezeu. Elementele principale ale planului sunt: viaţa lui Iisus, speranţa celor „ săraci cu duhul”, binecuvântarea lui Dumnezeu,  suferinţa Domnului şi împărţirea lui Israel.

Sf. Ioan Botezătorul este liantul ce se întinde din Vechiul Legământ a făgăduinţei până în Noul Legământ ,este înaintaşul din profeţia lui Maleahi, dar dincolo de acest fapt, este cel mai mare profet al Vechiului Testament (Luca VII, 27).

  Mântuitorul Hristos a venit să le predice celor aflaţi în nevoie, să îi vindece pe  cei bolnavi  şi să fie auzit.  El a venit să caute şi să salveze pe cei pierduţi. De aceea El trebuia să fie în casa Tatălui Său, trebuia să predice împărăţia cerească şi să-i vindece pe cei chinuiţi, trebuia să fie numărat în rândul celor fărădelege, să sufere şi să învie.

 Hristologia

  Centrul planului de răscumpărare rămâne Hristos şi mântuirea adusă de El.  Dar,cine este Iisus? Ce ne aduce El? De unde ştim că El este cu adevărat Alesul lui Dumnezeu? Aceste întrebări sunt importante pentru Sfinţii Evanghelişti din punct de vedere hristologic. Iisus este prezentat ca un personaj împărătesc. Înştiinţarea Mariei şi observaţiile lui Zaharia explică relaţia davidică. Pe lângă acestea, ungerea lui Hristos la botez face apel la pasaje din Vechiul Testament (Psalmul II şi Isaia XLII), care adună imagini profetico-împărăteşti. Predica lui Hristos întruneşte de asemenea temeiuri profetice şi împărăteşti. Când oamenii recunosc că Iisus este un profet , declaraţia este urmată de mărturisirea lui Petru că El este Hristosul  dar şi de explicaţia lui Iisus de mai târziu, că lucrarea Lui va fi a Fiului  Omului care suferă. Când este prezentat ca profet, Iisus este un profet-lider, ca  Moise.

  Mesianitatea lui Hristos are nevoie de o lămurire şi o definire făcută cu atenţie şi este aşezată alături de alte speranţe, dar mesianitatea Lui este o grupare în jurul căreia se învârt toate celelalte concepte. Iisus Hristos este Izbăvitorul, Fiul lui David, Fiul lui Adam, care creşte în har. În calitate de Fiu al Omului, El nu doar suferă şi este înălţat, ci şi slujeşte şi este  Învăţător.

  Împărăţia este unită cu autoritatea lui Iisus, zugrăvită pe măsură ce El îşi exercită puterea asupra „duhurilor necurate”. Aceasta descoperă în acelaşi timp caracterul spiritual al împărăţiei. Întrebat de farisei când va veni împărăţia, El  afirmă că împărăţia este „înăuntrul vostru” (Luca XII, 21). Împărăţia va fi precedată de  venirea Fiului Omului şi de dreapta Judecată.

  Duhul Sfânt este perceput mai întâi ca Cel promis iar apoi ca Cel care Îl confirmă şi-l autorizează pe Iisus. Mai târziu, promisiunea desăvârşită soseşte şi Duhul Se revarsă peste toţi credincioşii. Prezenţa Acestuia este dovada clară că Iisus a înviat și S-a înălțat.

  Cele mai importante evenimente ale mântuirii lui Dumnezeu sunt învierea și înălţarea. Faţă de ceilalţi Evanghelişti, Luca detaliază înălţarea. Un Izbăvitor înviat şi Înălţat la Ceruri este unul care poate împărăţi şi îşi poate îndeplini promisiunea.

 Soteriologia 

  Hristos aduce mântuire. Mântuirea presupune împărtăşirea speranţei, practicarea împărăţiei, bucuria iertării şi participarea la puterea Duhului. Iisus era un învăţător şi un vindecător, iar învăţătura Sa se concentra pe oferta împărăţiei. Unele parabole fac referire la planul lui Dumnezeu, iar în altele este implicată o scenă a ospăţului. Ospăţul închipuie pe de o parte bucuria mântuirii,şi pe de altă parte comuniunea favorizată de luarea mesei împreună în viitor, o realitate la care comunitatea poate participa fără segregaţii rasiale. Nu doar învierea, ci şi minunile Lui legalizează rolul lui Iisus în planul dumnezeiesc.  El face exorcizări, îi vindecă pe cei bolnavi, tratând o mulţime de afecţiuni ca: hemoragii, mâini uscate, orbire, surzenie, paralizii, epilepsii, lepră şi febră. Învie morţii şi supune natura. Lucrarea mântuitoare a lui Iisus confirmă persoana şi misiunea Sa, deschide împărăţia,  izbăveşte pe cei păcătoşi, iartă păcatele, cheamă la o viaţă smerită şi îi responsabilizează pe toţi înaintea planului lui Dumnezeu. Structura noii comunităţi nu posedă graniţe. Evanghelia este pusă la dispoziţia tuturor, dar cei nevolnici şi slabi sunt de cele mai multe ori, cei mai pregătiţi pentru a  răspunde  mesajului ei  de încredere în Dumnezeu.  Pentru ilustrarea răspunsului la mesaj,  sunt folosiţi termeni ca: „pocăinţă”, „întoarcere” şi „credinţă spre acesta. Pocăinţa imune o poziţie schimbată faţă de păcat, dar schimbarea vine în primul rând din conştientizarea faptului  că doar Dumnezeu şi mila Sa pot oferi ajutor. Termenul de „întoarcere” ilustrează o schimbare de direcţie importantă care însoţeşte pocăinţa.

  Credinţa se bazează pe încredere și acţionează în consecinţă. Ea este considerarea şi convingerea că Dumnezeu are ceva de oferit prin Hristos ( iertarea şi binecuvântările) , acel ceva ce trebuie îmbrăţişat în mod activ. În opoziţie cu cei care răspund pozitiv la Evanghelie, există şi adversari spirituali (duhurile negre) şi umani (Fariseii şi cărturarii) ai Bisericii lui Hristos. Opoziţia lor devine un aspect regulat al naraţiunii odată cu vorbele lui Iisus referitoare la autoritatea Sa de a ierta păcatele şi contestarea tradiţiei Sabatului. Reacţia mulţimii este amestecată. Unii dovedesc interes faţă de El, însă răspunsul lor faţă de El este sumar şi de multe ori instabil. Răspunsul final al mulţimii demonstrează răspunsul general al celor din Israel.

  Comunitatea era îndemnată la o reorientare totală spre Dumnezeu, manifestată sub forma credinţei şi a pocăinţei. Această atitudine de încredere, (arătată limpede în predica lui Iisus, în parabolele şi în întâlnirile Sale cu persoane dinstincte), iniţiază şi susţine cutreierarea cu Dumnezeu. Ucenicii trebuie să fie concentraţi pe  această cutreierare cu Dumnezeu. Drumul nu este facil şi solicită reflecţie, dedicare totală şi purtarea Crucii . În  Sfintele Evanghelii chemarea de a predica pocăinţa şi iertarea pentru toate popoarele, este explicată fără grabă începând din Ierusalim (Lc. 24, 47).  Anumite parabole oglindesc scoaterea în evidenţă  a celor pierduţi. Iisus Şi-a chemat ucenicii să fie ceea ce a fost chiar El: un apropiat al tuturor, indiferent de rasă sau clasă socială. Apostolii trebuie să aibă teamă de Dumnezeu şi nu de oameni care sunt muritori , admiţând că Domnul va reveni şi că ei sunt responsabili înaintea Sa. Ca şi sămânţa căzută pe pământ bun, ei aud, primesc Cuvântul,  îl urmează şi perseverează pentru a rodi.

  Fiul lui Dumnezeu reprezintă prezentul şi viitorul. Făgăduinţele care rămân nerealizate se vor împlini. Judecata Ierusalimului reprezintă chezăşia şi imaginea Judecăţii universale. Cea de a doua venire a Sa va fi un interval înfricoşător în care  întreaga omenire va fi  judecată aşa cum se cuvine, iar credincioşii vor suferi din cauza necredincioşilor. Timpul revenirii este necunoscut, acesta venind pe neaşteptate, iar discipolii trebuie să fie pregătiţi, recunoascând faptul că viaţa în totalitate îi aparţine lui Dumnezeu şi provine din mâna Lui. 

Ciurea Constantin Cătălin, Studiu de specialitate


  • România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul! Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii pe numele Euro Education FederationRomania needs an unpractical political and integrated press to ensure its future. We invite you to support us through donations under the name of the Euro Education Federation.
    • Cont IBAN RON: RO21BACX0000000907184000
    • Cont IBAN EURO: RO21BACX0000000907184001
    • Cont IBAN USD: RO21BACX0000000907184002

Pentru formular apăsați aici


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

magazincritic

By magazincritic

Administrator

Lasă un răspuns