Share
6 martie 1945. INSTAURAREA COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA. Petru Groza – sluga oportunistă şi colaboraţionist cu ocupantul.

6 martie 1945. INSTAURAREA COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA. Petru Groza – sluga oportunistă şi colaboraţionist cu ocupantul.

  Cu siguranţă, galeria figurilor istorice demne de scuipat de orice român va rămâne deschisă de Petru Groza, una dintre cele mai sinistre figuri ale colaboraţionismului prosovietic de după 1944. Omul care şi-a trădat categoria socială din care provenea, jucând cel mai dezgustător rol, acela de a asigura interlopilor comunişti acea legitimitate morală pe care ei nu o puteau avea. Şi nu a fost singurul. Şi alţi intelectuali de marcă au preferat groapa de gunoi a istoriei, în schimbul unor beneficii care să le satisfacă pântecele nesătule. Mihail Sadoveanu, Parhon şi alţii, au preferat să-şi acopere operele cu dejecţiile unui oportunism veros… Astăzi comemorăm oficializarea regimului comunist în România prin impunerea de ocupantul rus a primului guvern comunist. Români, scuipaţi aici: Petru Groza.

Format din comunişti, social-democraţi, membri ai Frontului Plugarilor, ai Uniunii Patrioţilor şi Uniunii Populare Maghiare, ca şi din disidenţi  din partidele istorice (Gh. Tătărescu, Anton Alexandrescu), care să dea impresia colaborării tuturor forţelor politice, guvernul Groza, autointitulat „de largă concentrare democratică”, marchează începutul regimului comunist în România.

 
Diplomaţii şi ziariştii occidentali sunt iritaţi că, deşi califică pe Rădescu şi Maniu fascişti, comuniştii au introdus în guvern numeroase persoane oportuniste şi compromise moral, în timp ce populaţia aşteaptă protecţia occidentalilor.Comunism5

Componenţa guvernului de la 6 martie putea să-l deruteze chiar şi pe un observator avizat. Părea să fie vorba de un grup oarecare de oameni, adunaţi fără nici un criteriu de competenţă ori de apartenenţă politică strictă. Printre ei erau antisemiţi, laolaltă cu evrei, pronazişti şi antinazişti, atei şi preoţi, pro-ruşi şi anti-ruşi. Totuşi, la o atentă examinare, puteai observa că toată această ciudată adunătură, fusese cu mare grijă selectată, având un singur scop: să servească Moscova şi lumea comunistă.

Şeful guvernului, dr. Petru Groza, era o simplă marionetă. Nu era comunist, dar primise conducerea guvernului de comunişti, tocmai pentru a înşela opinia publică românească şi internaţională. Avea o anume abilitate ca om politic, un considerabil farmec personal, un suflet destul de generos, unele bune intenţii, mari ambiţii şi o inepuizabilă colecţie de anecdote deochiate. Nu se bucura de vreun prestigiu moral sau politic, nu se distinsese în nici un fel, pe tărâm social ori prin patriotism în timp de război, neavând nici cea mai mică autoritate în vreun domeniu.  Era într-o poziţie de două ori dezavantajată, acceptând să fie o marionetă rusească. Mai întâi că slujea pentru comunişti care, la rândul lor, slujeau Moscova, iar apoi, nu numai că nu era stăpân asupra propriului guvern, dar nu era nici măcar în propriul său birou.

Comuniştii se întâlniseră în casa lui şi el participase cel puţin la una dintre aceste foarte periculoase rendez-vous-uri, ba chiar stătuse o lună la închisoare, din această pricină. A fost eliberat datorită intervenţiei lui Maniu pe care, drept răsplată, guvernul său l-a aruncat în închisoare. Groza nu avusese de-a face cu acţiunea de la 23 august, dar se bucura de oarecare aureolă, datorită frumoasei sale vile, hotelului care-i aparţinea, băncii care prospera, foartei profitabilei fabrici de băuturi, confiscată de la evrei, şi întinselor ateliere textile, obţinute în acelaşi fel. Era plin de slugărnicie şi lipsit de sentimentul onoarei personale. Toate acestea au făcut din el o unealtă potrivită pentru scopurile Kremlinului şi pentru „felia românească” a comunismului internaţional.

Reuben H. Markham (ziarist american, 1949)
 
în Reuben H. Markham, România sub jugul sovietic, traducere din engleză de George Achim, Coelcţia Bibilioteca Sighet, Fundaţia Academia Civică, 1996
 
Vă invităm să citiţi şi celelalte materiale din Dosarul documentar 1945Memorial Sighet

„….Citind cartea fostului meu subaltern din armata austro-ungară, azi prim-ministru al Țării Românești, Dr.Petru Groza,(nm: este vorba de cartea scrisă de Petru Groza – „În umbra celulei”) am crezut că ar fi bine să pun la punct unele afirmații care ne sunt cunoscute….

Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat darul să pun pe hârtie tot ce cred și simt în acest moment (privat de libertate) despre carte și autorul ei, cu care am împărțit multe bucurii și supărări în cei 30 de ani de cunoștiință, cred că opinia publică românească l-ar vedea și cunoaște exact pe autor.
Noi nu credem în sinceritatea domnului Petru Groza și aceasta din mai multe motive.

Domnul Petru Groza nu este nici „prieten”, nici „sincer”. El urmărește un scop bine cunoscut, și, în funcție de acest scop a făcut și face compromisuri, în care el însuși nu crede…..

Noi, cei mai mulți dintre surtucarii ardeleni, am crescut cu mari greutăți, care d-lui Petru Groza nu i-au fost cunoscute. 90% suntem ieșiți din mediul satelor, am suferit umilințe, nedreptăți și temnițe. Domnul Petru Groza sub regimurile maghiare, n-a prea făcut parte din aceia care sufereau martiraj….

Nici că se putea că, doar sub „libertățile democratice” și sub guvernul „revoltatului ” P. Groza se mai menționa cenzură, niscaiva teroare și lagăre,, ba dacă îndrăznești să porți la butonieră tricolorul, ești ridicat de „gărzile cetățenești ,”aranjat ” și pe urmă iei drumul spre lagărul din Caracal. Dacă cumva încerci să te afirmi ca membru al unui partid istoric, te trimite la „Tribunalul Poporului „unde te judec[ tot „ai noștri „…….

Ardealul este azi în cea mai neagră mizerie și teroare, iar patronul fărădelegilor este „tovarășul ” Petru Groza, secondat de o seamă de ignoranți și înstrăinați….”

București, 30 mai 1945

Ilie Lazăr (din loc ascuns de la Coana Miluța, de sub steag englezesc)

Ilie Lazăr, „Amintiri”, Fundația Academia Civică, 2000


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment