lun. nov. 23rd, 2020

Soarele deschide
fereastra cerului,
privind florile pădurii, sfios,
ele-şi dăruiesc rodul
spre iubire,
inocență a chemării peste timp vaporos.

O mână mică stă să atingă culoarea,
gingăşia-i odihneşte surâs mătăsos,
îl cuprind în bucuria din suflet,
oglinda lumii în paşi luminoşi.

O şoaptă se arată-n privire,
o adiere peste verde şi adânc de cer,
soarele zâmbeşte spre amintire,
e primăvara unui nou etern.

Eugenia Bucur, 14.03.2019


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

magazincritic

By magazincritic

Administrator

Lasă un răspuns