La popas, în drumul vieții,
vreau pe mama s-o întâlnesc,
să-i simt mângâierea caldă,
emoții să-i împărtăşesc.

Când îmi pun capul pe pernă,
umbrită de un gând amar,
mama de m-ar strânge-n brațe,
l-ar alunga cu darui cald.

Plec cu el în noapte albă,
mamei nu vreau să i-l spui,
rana ei ar fi adâncă,
mai adâncă ca un cui.

Vai cât o iubesc de tare
şi nu ştiu de ce-i lăsat
ca iubirea de la mama…
să fie de neegalat!

Strâng în brațe amintiri,
mângâieri ce azi mă cheamă,
cât de mult şi de frumos e cuvântul sacru…
MAMĂ

Eugenia BUCUR

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook