Share
Halucinații selenare

Halucinații selenare

Tristă și singură în noaptea ceruului senin,
Stă Luna bătrînă refuzată la Azil,
Și n-a primit nici loc de veci la cimitir;
Priveşte printre gratii acuma Luna supărată,
Că nu mai e virgină,de Soare violată,
Pe ea n-o pupă nimeni, niciodaţă !.
Şi stelele cu milă o privea’,
Cînd Soarele o viola,
Şi are acum găuri în ea;
Acum de bătrîneţe zace,
Şi Soarelui nu îi mai place.
În tinerețea ei frumoasă cît a stat,
Copiii ei bastarzi i-a avortat,
Sau i-a vîndut pentru transplant,
Ori i-a dat la Soare care i-a mîncat-
Căci în sistemul său solar,
E tată criminal și canibal.
De atunci îl priveşte Luna cu frică şi ură,
Tremurînd ca o fată virgină speriată de sulă.
E tristă, ar vrea să plece să se culce,
Într-o celulă austeră acum s-ar duce-
Lumina ei ca vechiul bec căcat de muşte,
Dar n-are mandat,la puşcărie acum s-ar duce.
E tristă, singură şi supărată,
Şi nu şi-a spălat chiloţii niciodată;
Îndrăgostită cu Luceafărul s-ar mărita,
Dar nu mai e virgină şi el nu vrea s -o ia.
Nu vă-ntristați, și Luna e de vină,
Că-n viața ei a fost o mare curviștină;
Atîtea milenii în spațiu cît a stat,
Cu toate planetele vecine demult s-a desfrînat;
Acum de multe ori Pămîntului mesaje a dat,
Cerînd- dar fără succes- o pensie de handicap;
Că-n viața ei așa de lungă,
Nu a avut deloc vechime-n muncă.
Să nu judecăm prea aspru blînda Lună,
Că poate atunci a fost ori beată, ori nebună!.

Mihai Ivănescu


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment