Share
Un gest trist

Un gest trist

  În SUA este un mare scandal provocat de deconspirarea îndoctrinării extremiste a copiilor (americani) în unele (?) şcoli islamice. Dacă vechile plângeri pe temă ale cetăţenilor SUA au fost ignorate – cu tot felul de pretexte puerile – de această dată există o filmare. O filmare ce îi arată pe copiii SUA recitând, declamând şi cântând despre zdrobirea „Infidelilor” (adică a non-musulmanilor), despre ridicarea la luptă a tuturor celor „Credincioşi” (adică Musulmani), despre decapitarea „Necredincioşilor” etc. Între filmările mai vechi ale taberelor de tineret şi copii ISIS şi această filmare singura diferenţă este aceea a apartenenţei copiilor: cetăţeni SUA, din SUA, în şcoli islamice americane.

Au trecut doar câteva săptămâni de la masacrul din Sri Lanka, în care Catolicii şi Protestanţii de aici au fost ţintiţi de atacurile extremiste. De Paştile Catolicilor. Gest echivalent cu bombardarea unor moschei într-o zi de ‘Idul-Fitri ori Ashura. Ceva mai devreme fusese incendiată Catedrala Notre-Dame. Principalii lucrători la restaurarea acoperişului, Didier și Anthony Dupuy, au demolat ideea „scurcircuitului vinovat” (o idee ridicolă din punct de vedere ştiinţific, dar îmbrăţişată cu drag de presă). În interviul pe care l-au dat ziarului „Le Parisien” au prezentat datele tehnice care fac imposibil ca un scurcircuit să fi provocat incendiul. Un atentat este foarte probabil. Însă, oricare ar fi cauza, abundă internetul islamic de poze, caricaturi, texte etc. ce exprimă fericirea Musulmanilor faţă de acest incendiu, dorinţa de a fi extins la cât mai multe biserici creştine (eventual şi la sinagogi, temple budiste etc.). Şi propuneri, unele în glumă, altele foarte serioase, de a se ridica în locul catedralei catolice o moschee.

Nici de Paştile Catolic/Protestant, nici de Paştile Ortodox, Preşedinţia ROMÂNIEI, respectiv Preşedintele Iohannis, nu a/au salutat valorile creştine – pe care s-a construit Europa şi pe care se bazează toleranţa internaţională.

Acum suntem în faţa ruinelor din Sri Lanka, a masacrelor islamice anti-creştine din Nigeria şi alte ţări africane, după masacrele anti-creştine din Siria, Irak şi Pakistan, în faţa unui nou episod din epopeea cumplită a lui Asia Bibi (condamnată la moarte în Pakistan pentru că este creştină), în faţa unui vast genocid musulman anti-creştin, împotriva căruia glasurile unor musulmani sunt cu totul izolate într-o mare de aprobare şi susţinere islamică. 
Prin urmare, Preşedinţia României, Preşedintele Klaus Iohannis, a(u) socotit potrivit să transmită „comunităţii musulmane din România” următorul mesaj:

„Cu prilejul lunii Ramadan, transmit un salut călduros întregii comunități musulmane din România.

Postul Ramadanului este o perioadă de reflecție asupra mesajului revelat al Coranului, care pune accent pe valorile toleranței, generozității și respectului pentru diversitate, ca fundamente ale bunei conviețuiri.

Cred cu tărie că, în România, dialogul interconfesional și interetnic are o contribuție semnificativă la consolidarea parcursului democratic al societății noastre, inspirându-ne strădania de a construi, împreună cu tânăra generație, un viitor mai bun, în prosperitate și înțelegere reciprocă.” 
(text preluat de pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale)

Observ cu tristeţe că pentru D-l Iohannis „dialogul interconfesional” se reduce la ne-creştini, iar „dialogul inter-etnic” la ne-Români. Nici astăzi Românii din Ucraina nu au primit vreo vizită – sau vreun gest constructiv – de la Preşedintele care i-a ocolit atunci când a vizitat această ţară. Ignoraţi sunt şi Românii din Ungaria, din Bulgaria, din Serbia, din Albania, din Grecia, ba şi cei din Occident – deşi nu s-ar putea spune că Preşedintele Iohannis nu a colindat lumea în timpul mandatului său, iar bieţii Români din Diaspora au stat ore în şir să îl voteze.

În ceea ce priveşte „mesajul revelat al Coranului, care pune accent pe valorile toleranței, generozității și respectului pentru diversitate, ca fundamente ale bunei conviețuiri”, 
reiau (cu mici completări) un text mai vechi, dar care are valoare veşnică, întrucât se referă la FAPTE şi LUCRURI deja existente (sau trecute):

– – –

Există forme de Islam care sunt paşnice şi tolerante. Sunt undeva la 3% din numărul musulmanilor din întreaga lume. Şi sunt socotite ca abateri sau chiar erezii de cam 90% dintre musulmani.

Pentru că în această privinţă Coranul este FOARTE CLAR. Şi nu acceptă alte religii – chiar dacă, pentru o vreme în care Mahomed avea o opinie mai blândă, vorbeşte de bine „Poporul Cărţii”, adică Poporul Creştin. Nu acceptă alte religii şi impune o anume nivelare. Categorică.

Marea nenorocire este că şi părţile din Coran care PAR pentru un ne-musulman a limita violenţa Coranului au, de fapt, alt înţeles din punct de vedere islamic.

De pildă, Sura Al-Baqara din El Quran spune:

„Luptaţi pe calea lui Allah împotriva celor care se luptă cu voi, dar nu începeţi voi lupta, căci Allah nu-i iubeşte pe cei care încep lupte” (2. 190)

Cel care nu cunoaşte Islamul poate crede că acest verset al Coranului poate fi pus în paralel cu porunca hristică.

„Cel care nu are sabie să-şi vândă haina şi să îşi cumpere .” dar „Cine scoate [primul] sabia, de sabie va pieri!” (Luca 22.36, Matei 26.52)

În realitate paralela nu există, pentru că în Islam se socoteşte că cel care nu primeşte Coranul ca fiind cuvântul lui Dumnezeu a şi început, prin aceasta, lupta împotriva islamicilor.

De pildă, textul islamic de mai sus (2.190) a fost spus de Mahomed atunci când voia să meargă la Mecca, unde provocase tulburări, din pricina căruia avea interdicţie să mai intre în oraş. De aceea adepţii lui erau îngrijoraţi de intenţia lui de a merge acolo, ştiind că meccanii nu mai voiau tulburări şi de aceea nu voiau să-l primească. El le spune că această respingere a meccanilor este pricină de război, astfel:

„Luptaţi pe calea lui Allah împotriva celor care se luptă cu voi, dar nu începeţi voi lupta, căci Allah nu-i iubeşte pe cei care încep lupte. Ucideţi-i unde îi prindeţi şi alungaţi-i de unde v-au alungat, căci NECREDINŢA E MAI REA DECÂT OMORUL!” (2.190-191)

Deci versetul în cauză, odată pus în context, capătă un înţeles care nu se regăseşte în niciun fel în Biblie şi care este ÎNDEMN DIRECT LA GENOCID.
O dovadă simplă şi clară este tot un text coranic, ce spune direct:

„Prin urmare, atunci când te întâlnești cu cei care nu cred, lovește-le gâturile. Apoi, când îi stăpânești strânge-le lațul.” (47. 4)

Alt text interesant este din Sura Al’Maida:

„Răsplata celor care luptă împotriva lui Allah şi a Trimisului Său, căutând să semene pe pământ necredinţa [adică a tuturor celor care mărturisesc altă credinţă decât Islamul] este că ei vor muri ucişi sau răstigniţi pe cruce sau li se vor tăia mâinile şi picioarele cruciş sau vor fi izgoniţi din ţară.” (5.33)

Este un text care în cel mai explicit mod declară că neacceptarea religiei islamice şi mărturisirea altei credinţe (religii) este „luptă împotriva lui Allah şi a Trimisului Său”. Ceea ce întăreşte îndemnurile la luptă şi ucidere atât din versetul acesta (5.33) şi cele de mai sus (2.190-191) cât şi din multe alte versete asemănătoare.

În sfârşit, pentru că tot a vorbit Preşedintele Iohannis despre faptul că mesajul Coranului ar „pune accentul pe valorile toleranței, generozității și respectului pentru diversitate, ca fundamente ale bunei conviețuiri”, să vedem ce se recomandă Musulmanilor în El Coran, pentru încheierea Ramadanului:

„Când luna sacră [Ramadanul n.n.] s-a sfârșit ucideți-i pe necredincioși oriunde îi veți găsi. Faceți-i prizonieri! Asediați-i! Puneți-le capcane! În cazul în care vor să se predea, respectă rugăciunile și plătesc tribut, lăsați-i să-și urmeze calea. Allah este iertător și milostiv.” (9. 5)

Cred că ceea ce era de demonstrat a fost demonstrat şi nu are rost să mai prezint alte 50 sau 100 de versete din El Quran spre a dovedi ceea ce a fost dovedit.

– – –

Îmi este greu să înţeleg ce sistem de valori are Preşedinţia, ce sistem de valori are Preşedintele României Klaus Iohannis. 
A considera îndemnurile clare şi repetate la genocid, la înrobirea sau exterminarea celor de altă religie, drept a „pune accentul pe valorile toleranței, generozității și respectului pentru diversitate, ca fundamente ale bunei conviețuiri” mi se pare extrem de grav.

Şi dacă vreun fan(atic) al D-lui Preşedinte va spune că este vorba despre „un exerciţiu diplomatic”, voi spune doar că un mesaj frumos putea fi trimis fără a se minţi despre ceea ce conţine sau nu Coranul. S-ar fi putut vorbi, în schimb, despre specificul unic al Comunităţii Turco-Tătare din România, despre devotamentul acesteia pentru Patrie, despre jertfele de sânge şi actele de maxim eroism ale acesteia în Primul şi Al doilea război mondial. Toate lucruri adevărate.

A!
Şi să nu uităm! 
Foarte mulţi dintre Musulmanii salutaţi acum de Preşedintele Iohannis fac parte dintre „infatuaţii” ce au susţinut Referendumul pentru familie. 
Ceea ce face gestul de acum cel puţin straniu, dacă nu un simplu fariseism electoral. Oare sunt ceva şeici care se gândesc pe cine să finanţeze în alegeri? Sau, cu tot respectul faţă de funcţia prezidenţială, deţinătorul ei pur şi simplu este iraţional? Oricum, un gest trist.

Mihai-Andrei Aldea


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment