Dum. oct. 25th, 2020

  Drepturile la viaţă ale unei naţiuni sunt întemeiate pe istoria ei, pe idealurile ei de viaţă, pe mijloacele morale pe care le are pentru a le realiza dar, mai ales, pe voinţa de a duce la îndeplinire aceste idealuri.   

Naţionalismul constructiv, explică Pompiliu Nicolau, “reprezintă opera de afirmare a specificului naţional, prin dezvoltarea la maximum a calităţilor şi corectarea, până la nimicire, a scăderilor acestui specific.  Naţionalismul constructiv nu se poate realiza decât prin Statul Naţional, stat care(;) nu poate fi (nu trebuie să fie n.n.) nici proletar, nici burghez, şi care are misiunea, bine determinată, pe de o parte, de a armoniza, raţional şi etic, interesele tuturor elementelor producătoare, iar pe de alta, de a transforma în formă spirituală formula empirică a specificului naţional.  

Naţionalismul constructiv:

  • a) este potrivnic luptei de clasă, luptă sterilă şi nimicitoare şi, întotdeauna, alimentată de interese străine şi permanent vrăjmaşe neamului;
  • b) concepe afirmarea naţiunii ca un tot, cu obligaţii şi cu drepturi, aceleaşi pentru toţi fiii ei;   
  • c) reclamă, de la toate elementele naţiunii, nelimitată energie morală, spirituală şi fizică;
  • d) n-are lozinci, are însă legi: prima – unirea strânsă şi fără rezerve a tuturor românilor(;) într-un puternic sentiment de iubire frăţească şi creştinească ; a doua – stârpirea, prin sancţionare fără milă şi teamă, a incorectitudinii morale şi materiale, oriunde şi de către oricine s-ar manifesta; a treia – respectarea, cinstirea şi recompensarea, dreaptă şi completă, a muncitorului(;) intelectual şi (a celui n.n.) manual; a patra – naţionalizarea bogăţiilor naţionale (adică trecerea lor sub autoritatea decizională a naţiunii băştinaşe – care, de altfel, le-a produs prin propriu-i efort – şi numai a ei n.n.) şi independenţa economiei naţionale;
  • e) are un crez, pe care orice (fiecare n.n.) Român nu trebuie să-l uite nici o clipă – şi pentru a cărui temeinicie, întreaga istorie universală este mărturie: drepturile la viaţă ale unei naţiuni sunt întemeiate pe istoria ei, pe idealurile ei de viaţă, pe mijloacele morale şi materiale pe care le are pentru a le realiza, dar, mai ales, pe voinţa de a aduce la îndeplinire aceste idealuri.( Pompiliu Nicolau, Naţionalismul constructiv, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1936, pag. 224-226 )

  Radu Mihai CRIŞAN, SPRE  EMINESCU, Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului,

Ed TIBO, București 2008, p. 273-274


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook 

magazincritic

By magazincritic

Administrator

Lasă un răspuns