Share
Cardul de Sănătate, Dosarul Electronic şi banii furaţi

Cardul de Sănătate, Dosarul Electronic şi banii furaţi

  În 2015 am fost unul dintre cei care s-a opus, cu argumente serioase, noului „tun” tras de guvernanţi: introducerea Cardului de Sănătate şi a Dosarului Electronic de sănătate.

„Argumentele” autorităţilor pentru acest „tun” au fost două:
– lozinca „E modern”
– lozinca „Cardul salvează vieţi” (cacofonie meritată!)

Argumentele noastre împotriva acestui „tun” au fost:
– realizarea unui „Dosar Electronic” fără acordul informat al pacientului încalcă drepturile acestuia;
– realizarea unui „Dosar Electronic” într-un sistem cu mii şi mii de intrări şi ieşiri către internet şi alte reţele externe vulnerabilizează atât informaţiile personale ale pacienţilor cât şi sistemul medical;
– se deschide calea folosirii dosarelor medicale personale în felurite scopuri abuzive şi chiar ilegale; 
– Cardul de Sănătate este un obiect inutil; accesarea „Dosarului Electronic” se poate face perfect în temeiul Buletinului/Cărţii de Identitate, un „act paralel” pentru acest acces fiind numai o cheltuială inutilă [desigur, nu şi pentru cei care îl produc şi „implementează”!];
– amândouă sistemele – Dosar Electronic şi Card de Sănătate – încalcă recomandările europene în privinţa protecţiei datelor personale, dreptului la intimitate şi altor drepturi individuale, în privinţa folosirii tehnologiei RFID şi a siguranţei informatice etc. 
– nu tot ce e modern este şi bun; bomba nucleară o fi modernă, dar bună… nici vorbă;
– prin implicarea medicilor şi altui personal medical în cerinţele informatice ale Dosarului Electronic şi Cardului de Sănătate se reduce masiv timpul pe care aceştia îl pot acorda pacienţilor;
– orice sincopă în sistemul informatic va duce la strangularea sau chiar blocarea actului de asistenţă medicală.
Altfel spus, „reforma” în cauză NU salvează vieţi ci, dimpotrivă, le ameninţă şi chiar le curmă. Asta pe SUTE DE MILIOANE DE EURO plătite, bineînţeles, de cetăţenii abuzaţi. 
Argumentele acestea NU au fost luate în seamă. (Dar au fost luate în râs, ca să nu mai spun că noi am fost atacaţi în fel şi chip.)

Tot ce am obţinut, după o lungă zbatere, a fost alternativa „adeverinţei de sănătate”. Iniţial rezervată pentru „pierderea Cardului de Sănătate”. La cererea mea, extinsă pentru cei care au refuzat acest plastic aberant. Adeverinţă eliberată cu dispreţ şi numeroase şicane de autorităţi. Evident, în încercarea de a-i sili pe oameni să accepte cu orice preţ „Cardul de Sănătate”. 
O bucată de plastic atât de inutilă, că există (şi astăzi) posibilitatea verificării statului de asigurat FĂRĂ ea, pe baza Buletinului sau Cărţii de Identitate! Exact ceea ce spuneam şi noi în 2015 (politicienii Ministerului Sănătăţii – şi nu numai – încercând să nege acest lucru şi bătându-şi joc de noi).

Din 2015 şi până acum s-au înregistrat nenumărate blocaje ale „Dosarului Electronic” şi altor ramuri ale sistemului informatic. 
Nu din vina reţelelor! Avem, în România, „un internet” de cea mai bună calitate. Din acest punct de vedere suntem în elita mondială.
Şi totuşi blocaje au fost. Nenumărate. 
S-a explicat ba că sistemul încă nu e bine pus la punct (dar a fost introdus, probabil să fie perfecţionat pe spinarea cetăţenilor!); ba că medicii şi alte cadre „nu ştiu” sau „nu reuşesc” să înveţe să-l folosească (aspect asupra căruia am prevenit şi noi, precum şi asupra problemei mutării doctorilor şi asistentelor de la actul medical în activitate informatică); ba că lumina violetă sau reptilienii… Dar nimeni nu a plătit pentru asta! Scuze! Am plătit noi, din buzunarul nostru, am plătit noi, cu sănătatea noastră. Dar nu şi vinovaţii!
Nimeni nu a încercat (încă) să calculeze câtă suferinţă au provocat pacienţilor aceste blocaje. Câte agravări ale stării de sănătate a pacienţilor. Câte treceri peste procedură, pentru a salva vieţi. Cât stres şi suferinţă pentru personalul medical. Câte decese, eventual.

Am atras atunci atenţia că „Dosarul Electronic” NU creşte siguranţa datelor personale (medicale), aşa cum minţeau unii. Dimpotrivă, SCADE această siguranţă.

În aceste zile suntem martorii unor atacuri informatice asupra sistemului introdus atunci. Cu cheltuirea a sute de milioane de euro, de atunci încoace. Bani cu care se putea construi măcar o autostradă Ploieşti-Buzău. Ori un spital. Ori cu care se puteau cumpăra medicamentele a căror lipsă a ucis atâţia bolnavi în România ultimilor ani. 

Iar responsabilii ne spun că s-ar putea ca datele pacienţilor să fie, de acum, în mâinile unor hackeri. Adică la dispoziţia oricărui cumpărător – de la traficanţii de oameni (copii, „fetiţe”) până la reţelele de traficanţi de organe (problemă serioasă pentru UE, nu şi pentru politicienii „români”).

Deci, noi am avut dreptate, ei au făcut ce au vrut, majoritatea a tăcut. 
Când va înţelege oare majoritatea aceasta că încrederea în clasa politică şi Stat este sinucigaşă?
Treziţi-vă!

Mihai-Andrei Aldea


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook 

Leave a Comment