Share
Până unde ne sunt utili investitorii străini? Model decizional de acceptare/respingere a lor

Până unde ne sunt utili investitorii străini? Model decizional de acceptare/respingere a lor

  Oricât de mult şi-ar putea ameliora întreprinderea producţia prin intervenirea unui capital străin, însă cu condiţia ca străinul să devină proprietarul ei, ar trebui, indignaţi, să-i refuzăm oferta. 

„Înţelegem trebuinţa de a atrage capitalurile, însă nu înţelegem că această trebuinţă este necondiţionată. Să facem o deosebire între trebuinţele ţării şi ale naţiunii: ţara ca pământ şi obiect de exploatare are o trebuinţă necondiţionată de capital pentru a produce. Naţiunea care se află în proprietatea (este proprietara n.n.) pământului ţării şi-l lucrează bine său rău, produce destul pentru trebuinţele sale, ba şi ceva prisos. Pământul ar putea produce de 5 ori atâta prin intervenirea unui capital străin, însă cu condiţia ca străinul să exproprieze pe fiii ei din moşii şi să le exploateze apoi aceşti străini după regulile ştiinţei. Cred că, sub asemenea condiţii, naţiunea, cu indignare, ar declina <<puternicul ajutor al capitalurilor străine>> şi ar prefera să fie de 5 ori mai săracă, dar proprietară a pământului, decât expropriată din ţara sa. Căci, chiar dacă moşiile ar produce noilor proprietari de 5 ori mai mult, acest mai mult tot nu ar fi al naţiunii. Adică ţara română nu ar fi a românilor. 

Mai mult, dar, să presupunem că cutare proprietar va putea vinde moşia sa la un străin cu 5% mai scump decât până acum. Au doar acest mai mult are să între în amelioraţii de fond, ori în alte întreprinderi impulsante de industrie naţională? Nicidecum. Acei bani au să fie cheltuiţi în străinătate după vechiul obicei al celor ce vând astăzi moşii, căci, în asemenea timp, numai risipitorii şi consumatorii neproductivi fac aceasta. Apoi, neavând trebuinţa de a se împământeni, noii proprietari ce vor cumpăra moşii române mai mari, ori le vor cumpăra pentru a le vinde în părticele iarăşi la străini, precum ziserăm mai înainte, ori ca să le păstreze pentru sine. În cazul întâi ei vor fi colonizatori, în cazul al doilea proprietari absentanţi, funeşti viitorului României. Şi nu este îndoială că mai toţi cei care vor cumpăra proprietăţi mari, nu vor locui în ţară la noi, ei vor trage veniturile moşiilor şi le vor consuma în ţările pe unde vor petrece sau unde vor fi domiciliaţi sau originari. 

De aceea trebuie să procedăm la opreala străinilor de a avea moşii în ţara română.”(Dionisie P. Marţian, Revista economico-politică a anului 1864, în O.e.-M, pag. 245, 244 )

 Radu Mihai CRIŞAN, SPRE  EMINESCU, Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului, 

Ed TIBO, București 2008, p. 341-342


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook 

Leave a Comment