Share
DE CÂND FAC UMBRĂ PE PĂMÂNT..

DE CÂND FAC UMBRĂ PE PĂMÂNT..

De când fac umbră pe pământ,
Atâta timp s-a dus în vânt,
Căci eu l-am risipit mereu
Fugind de Tine, Domnul meu..

Tu ai bătut, cum ai promis,
Eu auzeam, dar n-am deschis..
Ai vrut să vii, nu Te-am primit,
M-ai tot chemat, dar n-am venit!

De câte ori privesc în sus,
Gândind la timpul ce s-a dus,
Eu lăcrimez neîncetat,
Mă tânguiesc nemângâiat..

De ce am fost atât de orb?..
Eu ar fi trebuit să sorb
Prezența Ta în viața mea,
Primindu-Te cu drag în ea..

În suflet aș fi devenit
Un rai cu totul înflorit,
Împărtășind și altora
Parfumul și mireasma Ta..

Atâta lume-ar fi-ntrebat
De ce zâmbesc neîncetat,
Iar eu, privindu-i fericit,
Pe toți i-aș fi nedumerit..

Dar n-am deschis când Tu băteai
Și nu, n-am devenit un Rai,
Iar cu puținul har al meu
Nu m-am înmiresmat nici eu..

Să-ncerc acum ce n-am făcut
Atâția ani câți ai bătut?..
Dar nu-i târziu, Hristosul meu?..
Ce fel de ucenic sunt eu?..

Voi încerca măcar de-acum
Să plec cu crucea mea la drum
Și sper să dobândesc, lucrând,
Dinarul Tău, Iisuse blând..

 Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook 

Leave a Comment