Share
Căuşul sufletului

Căuşul sufletului

Am lăsat raza lin să se ridice,
din mâna în care țineai un inel.
Jumătatea căuşului jucăuşă
sta în seninătate, privind la cer.

Cercuri, linii curbe ce se adună,
bucurii, mângâieri şi chemări,
fir de lumină, strop de mătrăgună,
sclipiri de adâncime-n tainic mister.

Urc privirea purtată ca ‘ntr-un vis,
unde Tu stai la vechea, noua cină,
depănând clipe ce ne sunt dăruite,
prin surâs, să fie chemare divină.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook  

Leave a Comment