Fostul deţinut politic Gheorghe „Gelu” Gheorghiu a plecat la Domnul.
Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet
Fostul deţinut politic Gheorghe „Gelu” Gheorghiu a plecat la Domnul luni dimineața.
Mărturia lui Dumitru Bordeianu despre curajul lui Gelu Gheorghiu de a-l înfrunta pe Ţurcanu în reeducarea de la închisoarea Piteşti:
„Ţurcanu, cu o lista în mâna, desigur înmânată de Magirescu și Pavaloaia, a strigat apoi cât îl ținea gura ca fiecare „bandit” care își auzea numele să se așeze pe prici. Gelu Gheorghiu, care facuse parte din grupul lui Obreja, a fost strigat al doilea, probabil în legatura cu culpa mea. Când Țurcanu s-a uitat la el și a văzut ca nu era rănit ca ceilalți, l-a întrebat cine s-a ocupat de el. La auzul numelui meu, pronunțat de Gelu, Țurcanu mi-a întins un ciomag și mi-a ordonat: „Deci tu, banditule, ti-ai gâdilat camaradul. Ia să te vad acum, cum îl mângâi cu ciomagul pe banditul pe care l-ai menajat”.
Am luat ciomagul în mâna și, cu un curaj care nu era al meu, venind parca din alta lume, l-am înfruntat pe Țurcanu, spunându-i ca nu pot să bat, pentru ca mi-e milă. Țurcanu mi-a luat ciomagul din mâini, l-a întins lui Gheorghiu și i-a ordonat să mă bată.
Gheorghiu, om bun din fire, care nu cred să fi făcut vreun rău cuiva, i-a raspuns lui Țurcanu cu un curaj care a cutremurat camera întreaga: „Eu sunt împotriva violenței, nu am lovit pe nimeni în viata mea și nici nu voi lovi, și nimeni nu mă poate judeca fiindcă nu vreau să-mi lovesc semenul”. Gelu trăiește încă și poate mărturisi ca toate acestea sunt adevărate.
El terminase anul V la Politehnica din București. Era originar din Constanța și, rămas orfan de mama, fusese crescut de tatăl sau. A fost una din figurile cele mai luminoase și mai pline de bunătate, cu toate cumplitele degradări și torturi prin care a trecut. În cele mai îngrozitoare torturi, fața lui radia bunatate și mila, privindu-și camarazii chinuiți.
În fata acestei situații, eram convins că Țurcanu, care mai văzuse pe mulți refuzând să-și tortureze camarazii și colegii, unii plătind cu viața, alții cu schilodirea, nu va ramâne cu brațele încrucișate.
Și într-adevar, Turcanu a început să-l lovească pe Gelu pe unde apuca, de parca dădea într-un sac de nuci, până când, aruncând ciomagul, l-a desfigurat cu pumnii. Când s-a oprit, Gelu nu mai mișca. Le-a ordonat apoi lui Magirescu și Pavaloaia să-l arunce pe prici lânga Reus”.
Dumitru Bordeianu, MĂRTURISIRI DIN MLAŞTINA DISPERĂRII
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook