mie. sept. 23rd, 2020

 Fostul deţinut politic Gheorghe „Gelu” Gheorghiu a plecat la Domnul  luni dimineața.

Mărturia lui Dumitru Bordeianu despre curajul lui Gelu Gheorghiu de a-l înfrunta pe Ţurcanu în reeducarea de la închisoarea Piteşti:

„Ţurcanu, cu o lista în mâna, desigur înmânată de Magirescu și Pavaloaia, a strigat apoi cât îl ținea gura ca fiecare „bandit” care își auzea numele să se așeze pe prici. Gelu Gheorghiu, care facuse parte din grupul lui Obreja, a fost strigat al doilea, probabil în legatura cu culpa mea. Când Țurcanu s-a uitat la el și a văzut ca nu era rănit ca ceilalți, l-a întrebat cine s-a ocupat de el. La auzul numelui meu, pronunțat de Gelu, Țurcanu mi-a întins un ciomag și mi-a ordonat: „Deci tu, banditule, ti-ai gâdilat camaradul. Ia să te vad acum, cum îl mângâi cu ciomagul pe banditul pe care l-ai menajat”.

Am luat ciomagul în mâna și, cu un curaj care nu era al meu, venind parca din alta lume, l-am înfruntat pe Țurcanu, spunându-i ca nu pot să bat, pentru ca mi-e milă. Țurcanu mi-a luat ciomagul din mâini, l-a întins lui Gheorghiu și i-a ordonat să mă bată.

Gheorghiu, om bun din fire, care nu cred să fi făcut vreun rău cuiva, i-a raspuns lui Țurcanu cu un curaj care a cutremurat camera întreaga: „Eu sunt împotriva violenței, nu am lovit pe nimeni în viata mea și nici nu voi lovi, și nimeni nu mă poate judeca fiindcă nu vreau să-mi lovesc semenul”. Gelu trăiește încă și poate mărturisi ca toate acestea sunt adevărate.
El terminase anul V la Politehnica din București. Era originar din Constanța și, rămas orfan de mama, fusese crescut de tatăl sau. A fost una din figurile cele mai luminoase și mai pline de bunătate, cu toate cumplitele degradări și torturi prin care a trecut. În cele mai îngrozitoare torturi, fața lui radia bunatate și mila, privindu-și camarazii chinuiți.

În fata acestei situații, eram convins că Țurcanu, care mai văzuse pe mulți refuzând să-și tortureze camarazii și colegii, unii plătind cu viața, alții cu schilodirea, nu va ramâne cu brațele încrucișate.

Și într-adevar, Turcanu a început să-l lovească pe Gelu pe unde apuca, de parca dădea într-un sac de nuci, până când, aruncând ciomagul, l-a desfigurat cu pumnii. Când s-a oprit, Gelu nu mai mișca. Le-a ordonat apoi lui Magirescu și Pavaloaia să-l arunce pe prici lânga Reus”.

Dumitru Bordeianu, MĂRTURISIRI DIN MLAŞTINA DISPERĂRII

de Alexandru Mihail


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Florin Dobrescu

By Florin Dobrescu

Vicepreşedinte la Asociația "Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei", SECRETAR la Fundația "Ion Gavrila Ogoranu"

Lasă un răspuns