mar. sept. 29th, 2020

DOAR PENTRU EA

I
Când soarele stă să apună,
Și luna încet urcă pe cer,
Doresc să fim iar împreună
Și-o sărutare să-ți ofer !

II
Fiecare picătură din această ploaie,
Îți transmite dulci cuvinte și o sărutare,
Și toate se vor revărsa șiroaie,
Iar tu, le vei primi, c-o îmbrățișare !

III
Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
Mi-e dor, de ale tale buze moi,
Mi-e dor să-ți spun cât mi-e de dor,
Mi-e dor să-mi spui, că-ți este dor !

IV
Nu-l pot înlocui pe cel ce-aduce somnul,
Chiar de-aș încerca, numai Ene știe să dea tonul,
Dar pot să te-nsoțesc când tu nu poți dormii,
Prin parcuri, mână-n mâna, spunându-ți poezii !

V
Dorința ta este firească,
Iubirea-n suflet să-ți dorești
Iar inima să iși primească,
Dragostea mea, ce-i ca-n povești !

VI
Eu sper, chiar îmi doresc,
Căldură-n suflet să primesc,
De la o iubirea ta cea mare,
Caldă și fară asemănare !

VII
Ai păr bălai, cu multe flori,
Ai ochi albaștri visători,
Ai zâmbetul ce-ți dă fiori,
Ai și gropițe-n obrăjori !

VIII
Ți-am lăsat când am plecat, niște cuvinte,
Într-un pahar cu apă, cel de lîngă tine ,
Un obicei de care tu ți-aduci aminte
Și de-o vei bea, te vei simți mai bine !

IX
Pesemne, cât vom mai trăi,
Același dor vom împărti,
Același gând, același vis,
Acela de-a ne fi atins !

X
Cheia inimi-i comoară,
Sfântă și neprețuită,
Și îți spun….a câta oară,
Ia-o, vreau să-mi fii iubită !

XI
S-adorm cu gândul doar la tine
Și să visez, că tu ești lângă mine,
Înseamnă că această noapte,
Va fi cea mai frumoasă poate !

XII
Chipul drag, ți-l văd în fiecare floare,
Și va rămâne permanent în mintea mea,
Chiar dacă floarea este trecătoare,
Iubirea pentru tine, nu se va schimba !

XIII
Trăiesc, pentru că-i firesc,
Să fiu mereu în preajma ta,
Iubindu-te, eu îmi doresc,
Să-mi fii mereu alăturea !

XIV
Ești sclipitoare, ești răpitoare,
Ești ca o stea mândră pe cer,
Și mă întreb, chiar merit oare,
Să-ți fiu pe viață, partener ?

XV
De mă iubesti ca altădată,
Oferă-mi dragostea totală,
Și dovedește-mi înc-o dată,
Cât ești de sentimentală !

XVI
Ești o floare mândră între flori,
Cu ochi frumoși ce-mi dau fiori,
Chiar și acum de îi privesc,
Nu scap… și iar mă-ndrăgostesc !

XVII
Un singur om are loc în inima ta,
Iar acela-s eu, cel ce am putut intra,
Căci de atâția ani sunt mereu cu tine
Și când a fost mai greu și când a fost mai bine !

XVIII
Visez mereu o grădină cu multe flori,
Iar în vis, tu apari acolo deseori,
Cântând pe-o scenă, presărată cu petale,
Placut împarfumate, precum buzele tale !

XIX
Scumpo, vreau să mă iubești,
Spunându-mi că tu mă doresti,
Așa cum își dorește luna,
Ca soarele să-i ceară mâna !

XX
Sunt lângă tine permanent,
Să nu pățești vreo nedreptate,
Te protejez, fiind atent,
De aceea-ti sunt așa aproape !

XXI
Nu plec și nici nu voi pleca,
Eu sunt aici, în umbra ta,
Te voi iubi o veșnicie, 
Iar inima-mi, a ta să-ți fie…

XXII
Parfum tău, de flori ce mă-nconjoară,
Cel care-mi intră-n piele și în păr,
Îl simt intens, căci nu e prima oară,
Când cu mângâieri și sărutări te-acopăr !

XXIII
Am rugat un Heruvim,
Cel ce-ți face noaptea bună,
Să-ți dăruiască un somn lin,
Chiar de este lună plină!

XXIV
Să uiți, nu poți, o știe toată lumea,
Caci rămâne-n minte pentru totdeauna.
Să iubești, este trăirea cea mai minunată,
Deci, iubește și oferă, iubirea adevărată !

XXV
Același gând ca tine, îl am de mult și eu,
Și e un gând, care mă măcină mereu,
Să fiu cu tine, să te mângâi, dar ești așa departe,
Încât, ca să te ating, îmi este peste poate…

XXVI
În noaptea asta îți voi da,
Ce-aștepți de mult iubita mea,
Iubirea ce a fost ascunsă-n mine,
Dar, dintotdeauna, pentru tine !

XXVII
Închid ochii și în gând te vad zâmbind,
Închid ochii și adorm cu tine-n gând,
Închid ochii, visând că mă iubești,
Deschis-am ochii și te văd cum mă privești…

XXVIII
Noapte bună fată scumpă, somn ușor în astă noapte,
Iar când tu te vei trezi, lângă tine eu voi sta,
La ureche îți voi spune, încetișor, numai în șoapte,
Că soarele a răsărit, deci trecu și noaptea asta !

XXIX
Ce bine-ți stă când îmi zâmbești,
Ce bine-ți stă când mă privești,
Ce bine e că mă dorești,
Ce mândru sunt, că mă iubești !

XXX
Ai știut să te pitești
Ca o floare într-un buchet,
Ca apoi, să mă uimești,
Cu frumosu-ți chip cochet !

XXXI
Ai inima frumoasă, ca și locașul ei, 
E deosebită, precum sunt ochii tăi,
Cum aș putea să pierd o astfel de comoară,
Când eu, îți doresc de mult, dulcea inimioară !

XXXII
Nici nu mă gândesc că aș putea,
De mine să te las să-ți fie dor,
Indiferent pe unde aș umbla, 
La tine voi ajunge, venind pe un alb nor !

XXXIII
Sunt un navigator solitar, în oceanele iubirii,
Căutând neîncetat, țărmul fericirii
Acolo unde sigur eu te voi găsi, căci de mult doresc, 
Sa fiu iubit de tine, iar eu sa te iubesc !

XXXIV
Sunt bolnav, sunt bolnav de…tine,
Te simt ca o febră, ce-a pătruns în mine,
Ard de dor, ard de iubirea ce mă doare…
Stinge-mă cu un sărut, de nu, totu-n mine moare !

XXXV
Iubita mea, ești lângă mine,
Ești muza mea încântătoare,
Și mă simt așa de bine
Știind că nu ești trecătoare !

XXXVI
E atât de frumos când ești cu mine,
Totul este minunat, totul vine dinspre tine,
Dragostea, iubirea și starea de bine ce-mi dai…
Ești atât de frumoasă, ca o zi însorită de mai !

XXXVII

Ești atât de frumoasă în plină zi,
Ca un câmp cu maci și margarete, mii
Care-și etalează milioane de culori,
Ziua întreagă, începând din zori !

XXXVIII

Valurile mării, se-opresc să te privească,
Iar soarele încearcă, în brațe să te-oprească…
Până și briza mării, îți umblă ușor prin plete,
Numai eu, cam rușinos, ți-arunc priviri discrete !

Vasile Mircescu


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

magazincritic

By magazincritic

Administrator

Lasă un răspuns