Share
,,Copiii Noștri vor fi Liberi”. Dar ce-ar fi să fim și noi liberi, nu numai copiii noștri, ce-ar fi să ”Nu ne temem”!

,,Copiii Noștri vor fi Liberi”. Dar ce-ar fi să fim și noi liberi, nu numai copiii noștri, ce-ar fi să ”Nu ne temem”!

  Ce s-a întâmplat cu sângele din 1989 și 1990 curs pe caldarâmul Pieței Universității pentru Libertate? Dar ce s-a întâmplat cu cel vărsat pe acest Tărâm de-a lungul mileniilor, tot pentru Libertate?

S-a uscat, a dispărut, sau este încă viu în noi?

Mi-aduc aminte că după decembrie ”89 lumea spune cam așa: ,,poate ne este mai greu acum, dar măcar avem voie să spunem ce vrem, ne-am câștigat Libertatea”.

Timpul a trecut și ”vrăjiți” de neoanele viu colorate ale firmelor de ”dincolo”, de ecranele gălăgioase ale televizoarelor și de un staniol strălucitor de ciocolată nu am simțit când ne-a fost luată din nou acea Libertate… eu cred că de fapt nici nu ne-am dobândit-o cu adevărat, oricum, am rămas astăzi doar cu iluzia ei. Gardurile de sârmă ghimpată ce-ti îngrădesc libertatea de exprimare s-au colorat așadar, nu mai sunt negre ca pe vremea comunismului când nu aveai voie să vorbești măcar împotriva regimului, acum sunt multicolore,”mulți” de tot felul, dar la fel de ghimpate. Noul paravan sub care ți se pune pumnul în gură este protecţia împotriva asa zisului ”discurs al urii”, legiferată de UE și nu numai. În regulă, înțeleg până la un anumit punct aceste lucruri, nu este bine să inciți la violență împotriva unei persoane sau a unei etnii. Nu este bine să inciți la violență în general, condamn cu toată puterea acest mijloc de manifestare. Dar de aici și până la A NU AVEA VOIE să-ți exprimi părerea, opinia, GÂNDUL, față de cineva sau ceva, e cale lungă. Minoritățile și reprezentanții lor capătă un statut privilegiat, un statut care încalcă, după opinia mea, regulile democrației, ale libertății de expresie. Se ajunge până acolo încât afirmarea, pe care unii ar putea să o considere exagerată, a identității unei majorități naționale, religioase, sexuale, se poate încadra indirect în acel ”discurs al urii”. 

Cum pot fi stopate abuzurile? Cum se poate proteja majoritatea de ”discursul urii”, îndreptat împotriva ei? 
Este bine să se instaureze dictatura minorităților? Dacă cineva scrie că ,,românii sunt hoți, proști, leneși, etc” nu se întâmplă nimic, nu are nimeni nicio grijă, nu este nicio discriminare, nu se autosesizează nimeni, nu trebuie să-şi pună nimeni lacăt la gură. Majoritatea se poate blama la televizor, în presa scrisă sau pe net; ia uite că am descoperit ”libertatea”…

Critica liderilor, reprezentanților de opinie sau simplilor membri ai unei minorități, enumerarea unor statistici infracţionale ce țin de o anumită etnie, relatarea unor realități istorice sau din prezent, se poate încadra deasemenea în acel faimos ”discurs al urii”. Mergând pe acest drum se pot interzice nu astăzi, dar cu siguranță mâine, mari autori români sau parte din opera lor, la fel ca în regimul comunist. Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Coșbuc sunt deja în mare parte șterși din manuale… nu mai vorbesc de generația intelectualilor din perioada interbelică. 

Cenzura libertății de exprimare, a Libertății de a fi Român se apropie de apogeu. Astăzi se începe cu o amendă, mâine se poate termina cu puşcărie, dacă ASTĂZI noi nu luăm ATITUDINE.

,,Copiii Noștri vor fi Liberi”, dar ce-ar fi să fim și noi liberi, nu numai copiii noștri, ce-ar fi să ”Nu ne temem” !
”Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

Mihai Tîrnoveanu


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment