Cel ce ale lui păcate pururea și le-amintește
N-are timp de clevetire, nici nu stă și osândește
Neputințele străine, ci cuprins de multă jale,
Ca un osândit la moarte și le plânge pe-ale sale..

N-am văzut în viața asta o tâmpenie mai mare
Ca, uitând de tine însuți, să acuzi pe fiecare,
Nu să-i pomenești păcatul, căinându-l pe-al tău frate,
Ci, precum judecătorii, osândind cu răutate,

Toate astea-n timp ce, sincer, și desaga ta e plină
Nu de fapte de iubire, izvorâte din Lumină,
Ci de mii de gânduri rele și de lucruri rușinoase,
Lăcomii de multe feluri și de pofte păcătoase!..

Cu Judecătorul lumii îndrăznești să te asemeni?..
Cin’ ți-a dat puterea asta ca să-i judeci tu pe semeni?
Vrei să judeci, foarte bine, dar întâi cu tine-ncepe,
Osândește-te tu însuți după cum te vei pricepe

Și când vei vedea cu groază că osânda nu-ți convine,
Vechea ta severitate aplicându-ți-o pe tine,
Îți promit că-ți trece cheful de a face tu dreptate
Și-o să ceri cu umilință doar.. iertare de păcate!

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook 

Lasă un răspuns