Share
Capcana îndatorării externe

Capcana îndatorării externe

  O ţară subjugată economic, cesionată întreprinderilor străine, debitoare altor ţări, nu mai este pe deplin stăpână pe soarta ei, chiar dacă politiceşte se bucură de o constituţie şi de o organizare politică în aparenţă neatârnate. 

„Cu ce sunt asigurate toate împrumuturile noastre, atât publice cât şi private de la străini? Cu pământul nostru. Statul ipotechează domeniile sale şi privaţii moşiile. Chiar creditul funciar, care a mai scăpat pe proprietari din ghearele cametei, ce este altceva decât un mare împrumut contractat la străini pentru a scăpa de lepra împrumuturilor mici? Ce este însă o ipotecă? Este un drept eventual de proprietate. Deci, proprietatea cea mare a pământului nostru este eventual în mâinile străinilor. Eventual se poate schimba în definitiv, şi nu este niciodată înţelept a da proprietatea de pământ în mâinile străinilor, căci drepturile politice nu sunt, la urma urmelor, decât consecinţa proprietăţii pământului şi pierderea proprietăţii este identică cu aceea a existenţei naţionale”*.

Importanţa vitală pentru orice stat de a-şi păstra, în permanenţă, proprietatea deplină asupra teritoriului său, a constituit, prin vreme, subiect de reflecţie pentru numeroşi gânditori de prestigiu incontestabil. Spre exemplu, Dimitrie Gusti opinează:   “O ţară subjugată economic, cesionată întreprinderilor străine, debitoare altor ţări, nu mai este pe deplin stăpână pe soarta ei, chiar dacă politiceşte se bucură de o constituţie şi o organizare politică în aparenţă neatârnată.   Apoi, activitatea economică este cea care leagă cel mai mult o naţiune de pământul ei. Toate resursele de trai pe care mediul geografic le asigură, de la păşunile potrivite pentru păstorit, sau câmpurile de cultură, până la cele mai ascunse zăcăminte minerale, sunt ale naţiunii şi urmează să fie folosite treptat, după (în concordanţă cu n.n.) dezvoltarea firească a naţiunii (chiar n.n.) şi în măsura în care (chiar dacă n.n.) apar, pentru urmaşi, alte mijloace de trai. O viaţă economică cedată străinilor duce la o exploatare nemiloasă a bogăţiilor pe care le are ţara, la secătuirea posibilităţilor de trai pentru generaţiile viitoare sau, cel puţin, la apariţia unor activităţi străine de firea şi stadiul de dezvoltare organică a naţiunii respective, ceea ce conduce la dezechilibru interior şi la dezagregarea comunităţii naţionale”**

Radu Mihai CRIŞAN, SPRE  EMINESCU, Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului,

Ed TIBO, București 2008, p. 314-315


Alexandru D. Xenopol, Studii economice, 1882, Partida liberală şi mişcarea economică, în O.e.-X, pag. 193, 194 

** Dimitrie Gusti, Cunoaştere şi acţiune în serviciul Naţiunii, Fundaţia Culturală Principele Carol, Bucureşti, 1939, vol. I, pag. 14, 15   


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook 

 

Leave a Comment