Share
Conversație deschisă.

Conversație deschisă.

Boris Mehr

*
Cum ai iubi copiii altcuiva?

Pruncii devin adulți.
Iubești frunțile, surâsul,
Mișcarea mâinilor, mersul,
Fotografiile vechi, poveștile,
Primii dinți, ultimii,
Lacrimile, injecțiile,
Seamănă cu tine?
Au plecat. Ești o mobilă veche.
Cine are nevoie de tine?
Muzica păcălește timpul,
Așa te-au găsit.

*
De ce scrii?

De ce scrii? Mă-ntreabă o cucuvaie
Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară,
În dealul Copoului, barba ca şi arta maschează
Imperfecţiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient
Să ai ouă mari şi tari, spune Danilo Kish, are dreptate,
Dar de ce nu scriu şi câinii o carte, două?
De ce nu intrăm în cercul magic al cărţilor,
Să nu mai ieşim din el? Să nu mai ieşim din el?
Ah, leii mecanici, metalici. Ghici.
Dacă starea de rău este o stare normală,
Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind,
Fumând, tuşind, mâncând, etc., dar ce este mai frumos
Decât un tril în mijlocul oraşului, venit pe scară?
Eu scriu ceva cu aură creolă,
Tu nu mai eşti nici cât un fulg de nea.
Eu nu mai sunt nimic fără de tine,
Cum nu mai e nici cerul fără sori,
Copiii au nevoie de titine,
Bătrânii – de fanfare şi de flori.
Noi vom privi la poze luni şi marţea,
Un veac va trece până-n miercuri, nu e bai,
Vom desena cu deştul cercuri-cercuri,
Joi nu vom şti de suntem trei sau doi.
De vineri nu vom mai fi tineri,
De sâmbătă se-amână orice post,
Duminică şi prostul e un geniu,,

*
E liniște

E liniște în mine

E liniște în mine ca-n mormânt,

Aud cum viermii rod din trupuri ce-i mai dulce,

Bâtlanul morții trece ca un cânt,

Iar vântul mai nimic n-aduce.

Văd omul-pușcă viu, răzbunător,

Noi vom scăpa, martiri nu suntem din născare,

Facultativ poți să trăiești, să nu mai mori,

Facultativ poți fi ucis de-un oarecare.

Și totuși ne iubim, urând,

E liniște în mine ca-n mormânt.

*
Cui să mă rog?

Cine-i Magog?
Îmbibate în lumină,
ude, crude, genuine,
ce ai tu? Viața toată ,
Dacă vrei, o ții de toartă.
Un centaur și-o femeie,
o întreagă epopee.
Unde-i popa, nu e popa,
dar valeții strigă-hopa,
ba e sus, ba nu e jos,
roș răsare un pitic,
e la braț cu o desnudă,
vine-un câne și mă udă.
*8
Mă rog de lumină,
De raza de soare,
Mă rog în surdină,
Dispar ca o boare,
n-am trup şi nici inimă,
nu am nimic,
moartea nu-i limită,
tac, ceasul-tic.
Biată lumină,
Te pierzi în neant,
Puţină stricnină,
Trăim pe un cant,
Corbii plutesc
Ca şi bezna de grei,
Tot ce-mi doresc
Să prind 73.
Vocea-i aceeaşi,
Aurîn păr,
Copilări-m-aş
Într-adevăr.
Să mă întorc
În embrion,
Vine din New York
Iubita-n avion.

*
Conversație deschisă.

Treci la conținut, strigă procurorul, e fiul meu,
Nu aștepta să repet, dar fiul trăda, ce trăda el?
O rugăminte avea bătrânul Ieremia.
Dragostea e crudă, te faci paparudă,
Un prizonierat mult neterminat,
Dar nici vers hai-hui, prin Dej , Covurlui,
Trenuri și hoteluri, sex de multe feluri,
Doamne, fă-ne sfinți, nu suntem părinți,
Ba chiar deseori nici bunici, ne dor
Oasele, iar cordul bate mult recordul,
Vine Aghiuță, seamănă-a maimuță,
el ne ia ușor dincolo de nori,
alei, Aghiuță, Guță fără p-ță,
de eram eu homeless, iară pomii verzi, verzi,
codrul , văr de-antâia, inhalam tămâia,
mă uitam la Domnul, mă gândeam ce-i omul,
când aveam cravată de pionier, o fată
pe numele Țumpi mi-a luat toți câmpii,
dispărea statuia, ce scria o tuia,
capra și vecinul îmi beură vinul,
virușii aleargă pe șoseaua largă,
manifeste, money, cer cu toți „golanii”,
bovine se urcă la govern, se spurcă,
vulturii n-au teamă, blamul nu se blamă,
șarpele te mușcă, moare bietul țușcă.

______________________________________________________________________________

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment