Share
DULCEA FERICIRE

DULCEA FERICIRE

Inima mea, Doamne, se obișnuise
Să Te vadă pururi, să-i apari în vise,
Vocea să-Ți audă, harul să-Ți respire,
Inima mea, Doamne, viețuia-n iubire!

Mintea mea lumină toată devenise
Și trăia momente cum nu mai trăise..
Taine ca acelea cine mai văzuse?..
Mintea mea curată Te vedea, Iisuse!

Nimeni nu știuse ce se întâmplase:
Un fecior cuminte tocmai Te aflase,
Plin de fericire el simțea că zboară;
Se îmbogățise: TU-i erai Comoară!

N-avea niciodată bani prin buzunare,
Dar purta în suflet avuție mare..
Zile de legendă, viață minunată..
Să o înțeleagă, cine o să poată?..

Ale vieții clipe cele mai frumoase..
Dulce fericire îmi erai, Hristoase,
Inima mea, Doamne, se obișnuise
Să Te vadă pururi, să-i apari în vise..

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment