Share
Degetele tale vor deveni lumini de drum

Degetele tale vor deveni lumini de drum

Mă trezesc, m-am trezit !

Mă trezesc la sunetul unei lopeți care scarpină zăpada.
Mă trezesc la sunetul clopoțeilor care trezesc ferestrele din somn.
Mă trezesc la sunetul mașinilor care alunecă pe oglinda lucioasă a străzilor.
Mă trezesc la sunetul camioanelor care transportă hârtie
pentru poezii pe care nu le-am scris încă.
M-am trezit la sunetul amintirilor care zdrobesc tăcerea.
M-am trezit la zgomotul gândului meu.
Dimineața cafeaua mă așteaptă,
Telefonul mă așteaptă, oglinda mă așteaptă,
Dragostea mă așteaptă, viața mă așteaptă.
Apartamentul mă dă afară…
Mă trezesc la sunetul pământului,
La sunetul vocii tale care vine de jos, din amnezia mea.
M-am trezit la sunetul vocii mele suspinate
Pronunțând numele tău în perna murdară de zori.
Mă trezesc în depărtare, mă trezesc în apropiere,
Ma trezesc la Iași, în lumina absenței tale.
Mă trezesc la sunetul unei lopeți care zgârie zăpada
Și din nou, o iau de la capăt!

*
Lasă-mi ochii să se scurgă!

Știai că, aici unde sunt,
Noaptea îmi șoptește mai devreme!
Gândul mi se lungește mai mult ca ziua
Făcând viraje drepte fără retur,
Căci inima mea nu mai vrea să-l primească.
E dimineață, iar eu mă împrăștii prin casă…
Ziua încearcă să se întindă prin curte,
Noaptea își deschide toate porțile
Și-mi lasă ochii să se scurgă pe geam.
Și iar dimineață…
O cafea opărită țipă de durere.
Eu mormăi ceva cu-o limba înnodată…
Mă împing de la spate cu înjurături de birjar
Și lunec pe parchet cu picioare de ocnaș .
Trăim ziua o iarnă la soare,
Bem ceai din coajă uscată de nuci,
Stadioanele miros a bascheți plouați
Și-a minge pocnită,uitată dezumflată.
Uite, în clasă, copii devin o familie!
Toamna, iarna, primăvara împreună…
Viața lor si-o petrec mai mult la școală,
Iar la sfârșit de an, lacrimile pâlpâie
Pe clape de pian albe și negre.

*
Degetele tale.

Degetele tale în cămara sufletului
Caută sentimente cu burice de licurici…
Degetele mele par amputate de viață,
Sângele a rămas blocat, coagulat
În vârfurile turtite și atrofiate
Pe clapele unei tastaturi ce-a muțit demult.
În tăcerea dulce a nopților,
Degetele tale vor deveni lumini de drum
Spre cămăruța unde zboară insecte.
Degetele mele aproape transparente,
Vor lovi cu piciorul luna și stelele,
Răspândind lumină pe drum.
Ciudat, dorm pe verticală!
Poziția mea preferată de ceva timp…
Așa, pot gândi la boncănitul cerbilor,
La urletul lupilor pe buzele tale
Și alături,toate dulciurile mele:
Degetele tale lungi și atât de dulci!

*
Timpul l-am lăsat repetent!

Îmi este atât de greu să-mi găsesc cuvintele
Să-ți pot spune ce cred mai frecvent,
Nu sunt nici Eminescu și nici pe departe părintele
Care îți poate vorbi corect, cât de cât elocvent!
Nu știu cum să formulez corect propoziții,
Am uitat să mărturisesc că am sentimente…
Nu mai fac atenție la nimic,nu cunosc definiții,
Timpul l-am lăsat repetent, orele corigente.
Toți trandafirii limbii mele s-au veștejit;
Cel mai frumos buchet mi-a rămas răbdarea.
Mi-am pus durerea pe ramuri la albit,
Iar poeziile mele și-au pierdut culoarea.
Am scris pe toți pereții cu vorba-mi colorată,
Și-am încercat să-mi umplu cu voi, inima goală
Dar vai, ochii mei nu au vrut să știți niciodată
Cum mi se scurge privirea pe pașii prinși în smoală!
Toate cuvinte mute ce-mi umplu tăcerea,
Toate poeziile mele mâzgălite pe foi needitate;
Scrise de multe ori ca să vă fac plăcerea,
Puneam mii de bezele, ce rămâneau uitate.

*
Modelul

Eu simt cu ochiul unui pictor de cuvinte
și-n atelierul cu miros de cafea și culoare
încerc să dau mâzgăliturilor valoare
cu câteva prezențe dintr-un „mi-aduc aminte”.

Această simfonie cu lacrimi grei de ploaie
ce doar fereastra știe s-o prezinte,
o pot simți sub mâna mea fierbinte,
sub pasul adormit ce gustă din odaie,

Iar ca model am luat fotografia-ți veche
în care mă privești ștrengar,malițios
și-n care, eu mai găsesc că ești așa frumos
încât, sunt sigură că nu mai ai pereche!

Și-atât de mult creion am consumat…
Culoarea unui curcubeu întreg am irosit;
dar la ce bun,tot nu mi-a folosit
căci… lipseai tu, modelul cel adevărat!

Adriana Marfa Saturnin


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment