Share
De 1 Decembrie, mergem cu Dumnezeu înainte la Bacău și Sfântu-Gheorghe. Lupta Noastră pentru Eroi continuă. De ce se vrea uciderea sufletului unui popor?

De 1 Decembrie, mergem cu Dumnezeu înainte la Bacău și Sfântu-Gheorghe. Lupta Noastră pentru Eroi continuă. De ce se vrea uciderea sufletului unui popor?

Pentru că uciderea sufletului ”nu încalcă drepturile omului”, omul se predă singur, fără împotrivire. La fel și un popor. Acesta este Războiul.
Cu două luni înainte de împlinirea a 100 de ani de la Trianon, în plin război axiologic (atacul împotriva reperelor identitare naționale, având drept scop subminarea încrederii în sine și predarea fără rezistență în fața inamicului), funcționari ai statului român dau lovituri puternice chiar statului român, jucând de partea adversă. În această realitate se înscrie atât acțiunea celor doi de la CNSAS împotriva memoriei elitei tineretului român închisă la Pitești, cât și acțiunea actualului prefect PSD al Bacăului, care târăște în justiție Primăria Dărmănești, pentru a se dărâma Crucile și Monumentul Eroilor Armatei Române din Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului. Cele două activități ostile subminează statul pe câmpul de luptă al mai sus numitului război atât de pervers și eficient. Cum de este posibil acest lucru, mai ales în condițiile în care Ungaria alocă în 2020 sute de milioane de euro pentru propaganda împotriva Tratatului de la Trianon, misiune ostilă desfășurată atât în exteriorul cât și în interiorul României. Atacurile ce vor a șterge jertfa de la Pitești și Crucile Românilor de la Valea Uzului par la prima vedere două lucruri diferite, fără legătură. În profunzime însă, se lovește într-un singur punct, în Sufletul Istoriei Naționale, în capacitatea păstrării și afirmării unor Repere fundamentele, în scutul identitar de apărare. Dacă simbolul celei mai crunte suferințe și jertfe anticomuniste este anulat și dacă statul român nu este capabil să păstreze Crucile și Monumentul Eroilor Armatei Române dintr-un Cimitir Internațional aflat pe teritoriul său într-o zonă marcată de pretenții teritorial-autonomiste pe criterii etnice, se dă o lovitură cumplită antiromânească într-un război al cărui obiectiv este capitularea totală fără rezistență.

În acest context ne aducem bineînțeles aminte și de teoriile aberante și oficiale în același timp, emise de Ambasada Rusiei la București care batjocoreau jertfa celor două mii de țărani români masacrați de trupele bolșevice rusești; să ne mai aducem aminte și de faptul că Ungaria colaborează strâns cu Rusia pe ”anumite teme”, cum a afirmat recent chiar Viktor Orban în contextul întâlnirii cu Putin. Una dintre aceste ”teme” este chiar România (teritoriu și resurse) pe care cele două state ”prietene” se tot străduiesc să o rezolve de ceva timp… încă din vremea lui Bela Kun și a Regiunii Autonome Maghiare impuse de Stalin în România, pretențiile autonomiste maghiare fiind folosite ca armă și vector de disoluție împotriva statului național, unitar român. Dacă nouă ni se ”demonstrează”, chiar din interiorul statului, că simbolurile și lupta noastră pentru Neam sunt o minciună, dacă manualele tinerilor sunt golite de specificul național și istoria rescrisă după un politruc comunist scos din joben ca Lucian Boia, dacă titanii Eminescu și Goga nu-și mai găsesc locul cuvenit în programa școlară și universitară, ce ne mai rămâne atunci? De ce se spulberă Baricadele, de ce rămânem în fața străinilor cu pieptul gol în care inima e ”învățată” să nu mai bată românește, de ce ne este programat creierul să nu mai gândească în logica reacției de apărare națională? Ei au învățat de-a lungul istoriei că un popor poate fi doborât cu gloanțe, dar că acel popor se poate ridica dacă sufletul lui rămâne viu. De aceea vor astăzi să ne ucidă Eroii, Sfinții, Martirii, Poeții din Memoria Colectivă, căci această Memorie este Sufletul nostru, iar dacă îți este omorât sufletul, nu mai este nevoie de gloanțe pentru trup; uciderea Sufletului nu încalcă ”drepturile omului” în viziunea noului comunism ”rafinat”, cucerirea unui teritoriu dobândind legitimitate, căci tu singur deschizi ușa și semnezi actele de vânzare. Tu singur plătești mai apoi chirie să stai în propria casă ridicată chiar de tine, de părinții, bunicii și străbunicii tăi. Fiecare din Neamul tău, Române, a pus o cărămidă la temelia acestei Țări, iar Pământul ți l-a dat Dumnezeu. Ce facem oameni buni, ni-i vindem pe ai noștri uitării? Sau le spunem tuturor clar și răspicat: Nu uităm nimic, nicio picătură de sânge, niciun os rămas de la oșteni pe câmpul de luptă, Nicio Jertfă, niciun Erou, niciun Sfânt, niciun Martir! Nu uităm nicio Luptă.

ării și afirmării unor Repere fundamentele, în scutul identitar de apărare. Dacă simbolul celei mai crunte suferințe și jertfe anticomuniste este anulat și dacă statul român nu este capabil să păstreze Crucile și Monumentul Eroilor Armatei Române dintr-un Cimitir Internațional aflat pe teritoriul său într-o zonă marcată de pretenții teritorial-autonomiste pe criterii etnice, se dă o lovitură cumplită antiromânească într-un război al cărui obiectiv este capitularea totală fără rezistență. În acest context ne aducem bineînțeles aminte și de teoriile aberante și oficiale în același timp, emise de Ambasada Rusiei la București care batjocoreau jertfa celor două mii de țărani români masacrați de trupele bolșevice rusești; să ne mai aducem aminte și de faptul că Ungaria colaborează strâns cu Rusia pe ”anumite teme”, cum a afirmat recent chiar Viktor Orban în contextul întâlnirii cu Putin. Una dintre aceste ”teme” este chiar România (teritoriu și resurse) pe care cele două state ”prietene” se tot străduiesc să o rezolve de ceva timp… încă din vremea lui Bela Kun și a Regiunii Autonome Maghiare impuse de Stalin în România, pretențiile autonomiste maghiare fiind folosite ca armă și vector de disoluție împotriva statului național, unitar român. Dacă nouă ni se ”demonstrează”, chiar din interiorul statului, că simbolurile și lupta noastră pentru Neam sunt o minciună, dacă manualele tinerilor sunt golite de specificul național și istoria rescrisă după un politruc comunist scos din joben ca Lucian Boia, dacă titanii Eminescu și Goga nu-și mai găsesc locul cuvenit în programa școlară și universitară, ce ne mai rămâne atunci? De ce se spulberă Baricadele, de ce rămânem în fața străinilor cu pieptul gol în care inima e ”învățată” să nu mai bată românește, de ce ne este programat creierul să nu mai gândească în logica reacției de apărare națională? Ei au învățat de-a lungul istoriei că un popor poate fi doborât cu gloanțe, dar că acel popor se poate ridica dacă sufletul lui rămâne viu. De aceea vor astăzi să ne ucidă Eroii, Sfinții, Martirii, Poeții din Memoria Colectivă, căci această Memorie este Sufletul nostru, iar dacă îți este omorât sufletul, nu mai este nevoie de gloanțe pentru trup; uciderea Sufletului nu încalcă ”drepturile omului” în viziunea noului comunism ”rafinat”, cucerirea unui teritoriu dobândind legitimitate, căci tu singur deschizi ușa și semnezi actele de vânzare. Tu singur plătești mai apoi chirie să stai în propria casă ridicată chiar de tine, de părinții, bunicii și străbunicii tăi. Fiecare din Neamul tău, Române, a pus o cărămidă la temelia acestei Țări, iar Pământul ți l-a dat Dumnezeu. Ce facem oameni buni, ni-i vindem pe ai noștri uitării? Sau le spunem tuturor clar și răspicat: Nu uităm nimic, nicio picătură de sânge, niciun os rămas de la oșteni pe câmpul de luptă, Nicio Jertfă, niciun Erou, niciun Sfânt, niciun Martir! Nu uităm nicio Luptă.

Astăzi, Lupta suntem Noi!

Mihai Sorin Tîrnoveanu


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment