Share
LISAVETA ȘI CEAPA

LISAVETA ȘI CEAPA

Într-un sat din alte vremuri
Nici prea mic dar nici prea mare,
Lumea își căra recolta
De pe câmpuri spre hambare..

Boii osteniți la juguri
Târâiau pe drumuri rele
Zeci de care legănate
Purtând roadele în ele..

Se-auzeau doar voci domoale
Care-i îndemnau să tragă;
Chiar și soarele-ostenise,
Strălucind o zi întreagă..

Obosiți de-atâta muncă,
Toți păreau puțin ursuzi;
Se luptaseră ca leii
La tăiat de cucuruzi..

Plini de tăieturi pe față,
De cenușa din pănuși,
De beșici făcute-n palme
De la lipsa de mănuși,

Cui îi arde să vorbească,
Prin căruțe tupilați?..
Toți se scarpină la bube
Sau pe unde-s zgâriați..

Dar se tulbură deodată
Liniștita înserare:
De la una din căruțe
Se aude o strigare:

„Staai, oprește boii, bade,
Dă-te jos și o ridică”!
Ce se-ntâmplă?.. Din căruță
A căzut o ceapă mică,

Ceapa însă aparține
Lisavetei lui Ilie..
Nu-i de glumă, e dezastru..
Dar ce zic?.. E tragedie!!

Fiindcă baba Lisaveta
E știută de zgârcită:
Nimeni n-a primit vreodată
De la ea un colț de pită!

Să-ndrăznești să-i ceri bătrânei
Să îți dea o țâr’ de slană?..
Păi zgârcita nu se-ndură
Să-ți dea apa dintr-o cană!

Da, e mare tragedie,
Ceapa a plecat la vale..
Badea Gheo’ abia se mișcă,
Aplecat puțin de șale,

Dar nu-i chip să o ajungă,
Deci o lasă să dispară
Și se-ntoarce la căruță,
Unde baba-i foc și pară..

„N-o fost chip s-ajung la ceapă..”
„Care? Cum?.. Vorbești în dodii?..”
Și-mi înjură Lisaveta
Cele doisprezece zodii,

Apoi, roșie de ciudă,
Cu o voce resemnată:
„Ei.. Să zică bogdaproste
Care-o va găsi vreodată..”

Moare baba Lisaveta..
Dracii, după datorie
Vor să-i tragă bietul suflet
Jos în iad, pe veșnicie..

Chiuie precum tătarii:
„Fraților, e-a noastră baba!
N-are cum să îndrăznească
Îngerul să-și bage laba!”

Da’ de unde.. Într-o clipă
Mii de îngeri se arată..
Sub imensele lor aripi
Sufletul se-ascunde-ndată!

„E a noastră, avem ordin.
Domnului Îi aparține!
Dispăreți în iadul vostru,
Dacă vreți să fie bine!”

„Nu se poate! Nu se poa-te!
Asta e cu neputință!
Baba asta e-o zgârcită,
Una fără de credință!

Mai verifică o dată,
N-a făcut în viață bine.
Dacă ne-o luați pe asta,
Să vă fie-n veci rușine!”

„Nu auzi că e poruncă,
Învechitule în rele?..
Îndrăznești să treci cu sila
Peste ordinele mele??

Cine ești, să-ți dau raportul?
Oare Dumnezeu greșește?..
Tu, părinte al minciunii,
Vino-ncoace și privește!”

Și arhanghelul deschide
Un ecran de foc, deodată,
Și istoria cu ceapa
Tuturor el le-o arată..

Ca la filmele de astăzi,
Derulează încă-o dată:
„EI.. SĂ ZICĂ BOGDAPROSTE
CARE-O VA GĂSI VREODATĂ”..

„Vezi, a dat de bogdaproste,
Asta, oare, nu-i pomană?..
Dacă nu dorești probleme,
Înapoia mea, satană!”

Și-au plecat cu Lisaveta
Spre cereștile palate,
Lăsând diavolii cei negri
Cu gurițele căscate..

Asta este o poveste,
Poate-o fi exagerată..
Să îți afli mântuirea
Cu o ceapă degerată..

Dar ideea principală
E că cine miluiește,
De la Dumnezeu din ceruri
Multă milă mai primește!
amin
Bineînțeles, sper să nu vă limitați la această ceapă degerată..

de Preot Sorin Croitoru



Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook 

Leave a Comment