sâm. nov. 28th, 2020

Gândurile transpar în jocul în doi,
Acolo unde retina se intersectează
Cu planul sidefiu al sufletului tău,
Să te cuprindă-n infinit pe-o rază.

Pe clipa reunitului spre mine,
Pe ramul apartenenței la mulțimi,
Cuprinşi în congruențe siderale,
Putem să înmulțim, să nu împărțim.

Azi jocul mi-e chemare printre spații,
În linii drepte, tot surd, şi ție îți şoptesc,
De n-ar fi iubire printre maturii oameni,
Pământul nu s-ar mai roti în univers.

Tangentă îmi e firea cu chemarea,
Sufletul un cerc de mine nedeschis,
În matricea nedumeriri mi-e suflarea,
Iar lacrima pe alb un veşnic paradis.


Eugenia Bucur, 09.11.2019


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns