mie. sept. 30th, 2020

Cad din odaia de la drum,
Aceea, ce mereu era gătită
În parfumul razelor candide,
Într-o inimă sensibilă, urzită
Din albul întinderilor din 1267.

Fotograful, mister şi frumos,
Cu părul negru dat pe spate,
Sprâncenele, ram de pădure,
Vocea dătătoare de mătase
Şi gingăşia atingerilor curate,

Venea doar la noi, la grădiniță,
Să ne dăruiască ce nu aveam.
N-aveam experiențe trecute,
Secundele erau surâs în ceas,
Spațiile doar în iubiri deschise.

Îndrăgeam depărtarea, libertatea,
Să-l cuprind, fără să-i fiu aproape,
Pierdut în margini, prezent în viitor,
Ce avea să-mi fure atâtea clipe rare,
Din cumințenia dăruită din frumos.

Omul ce purta cu drag în spate
Lumina şi iubirea şi amintirea,
Într-o imagine, ce m-a fascinat,
Ce a aşezat tămăduitor în timp
Emoțiile neşterse, ce vor urma!

În odaia de mare preț, inocența,
Pe un carton de mici dimensiuni
Îmi strânge inima de pe drumuri,
În mişcările trecutului în perfect,
Chipul îmbujorat în artă şi sferic,

Sufletul liber, fără geam şi ramă!

Eugenia Bucur, 09.11.2019


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns