Share
Istoricul Marius Oprea: „Parchetul, Poliția și SRI-ul ar trebui să se condamne pe sine în procesul comunismului…”

Istoricul Marius Oprea: „Parchetul, Poliția și SRI-ul ar trebui să se condamne pe sine în procesul comunismului…”

„Dacă ar fi să înceapă un Nürnberg al comunismului în România, el ar avea cele mai mari șanse de reușită prin finalizarea anchetei în dosarul reprimării revoltei de la Brașov. Cine să-l instrumenteze, însă?”, se întreabă istoricul Marius Oprea.

„La o zi după comemorarea manifestației anticomuniste de la Brașov din 15 noiembrie 1987, am fost sunat de Ionuț Gherasim, președintele Fundației Coposu, semnatară, alături de Academia Civică a apelului privind constituirea unui Tribunal penal internațional pentru condamnarea comunismului. Mi-a spus că a fost contactat de profesorul Renato Cristin de la Universitatea din Udine, care a citit articolul meu precedent ”Testamentul lui Bukovski: Un Nürnberg al comunismului, sau o nouă iluzie?” și că are de făcut o precizare necesară: atît ceea ce a transmis el, alături de dr. Dario Fertilo către Parlamentul italian, cît și apelul citit de Stephane Courtois la Madrid sînt unul și același demers, lansat în mai multe capitale europene, cît și în Statele Unite, pentru sensiblilizarea politicienilor și a opiniei publice, în vederea ajungerii la rezultate concrete, pentru o reală condamnare a comunismului.

Istoricul Marius Oprea: Parchetul, Poliția și SRI-ul ar trebui să se condamne pe sine în procesul comunismului. Mulți dintre anchetatorii penali ai Securității au ajuns să lucreze în SRI


Demersul este, firește, necesar, moral și oportun acum, la 30 de ani de la căderea zidului Berlinului, urmată de prăbușirea generală a regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est și de implozia fostei Uniuni Sovietice. Dar, chiar dacă partidele comuniste sînt astăzi în cea mai mare parte a lumii o funestă amintire, moștenirea lor rămîne încă puternic înrădăcinată. În primul rînd în noi, cei care am trăit măcar cîțiva ani ai maturității în acele timpuri. Apoi, mai important, în moștenirea și cultura instituțională a tranziției. Căci, din nefericire, cuvîntul de ordine cu privire la trecerea de la comunism la libertate rămîne, în lipsa unei legi a lustrației continuitatea, la nivel personal și instituțional – am spus-o de multe ori: în România comunismul nu a dispărut, ci s-a privatizat. În acest sens, ceea ce s-a petrecut cu protagoniștii reprimării manifestanților de la 15 noiembrie 1987 poate reprezenta un studiu de caz revelator.

Integral pe Active News


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment