Share
CRĂCIUNUL COPILĂRIEI MELE

CRĂCIUNUL COPILĂRIEI MELE

Îl văd în brațele Fecioarei
Pe Domnul nostru pruncușor
Și-mi vine dor de-a mea pruncie
Și de Crăciun îmi vine dor..

Mi-e dor de vremurile-n care
Eram copil la mama mea
Și-o ajutam cu încântare
Când cozonacii ni-i făcea..

Acele seri înmiresmate
Cu scorțișoară și cu rom,
Când așteptam cu nerăbdare
Să punem globurile-n pom..

Îmi este dor de „chiralesa”,
Când toată casa strălucea
Iar noi priveam după părinte,
Trăgând cu ochiul prin perdea..

Venea grăbit ca o furtună
Părintele îmbujorat,
Fugind, căci mai avea săracul
Atâtea case de umblat..

Venea, vestindu-ne Crăciunul,
Iar noi atât ne mai sfiam..
Intimidați de haina-i neagră,
La chipuri roșii deveneam..

Mi-e dor de-a mea copilărie
Când colindam pe scări de bloc,
Cântând colindul nostru simplu
Pe care nu-l schimbam deloc,

Ci-n fiecare an același
Colind cu Prunc înfășețel
În fața ușilor deschise
Noi îl cântam cu mare zel,

Știind că nu cântăm degeaba,
Ci cântul are plata lui;
Cu banii cumpăram caiete
Pentru tot restul anului..

Mi-e dor de iernile la țară
Făcând vacanța la bunici.
Ce bine mai prindea Crăciunul
La pofta noastră de șorici!..

Era tradiția pe-atuncea
Să taie porcul „de Ignat”,
Ca până vine dezlegarea,
Să aibă timp de afumat

Și cât de mare bucurie
Aveam când Ghiță cel frumos
Pe care îl iubeam cu toții,
Murea în cinstea lui Hristos!

Pârlit cu paie cu migală
Ca într-un ritual ciudat,
Primeam urechile și coada,
Mâncând la foc automat..

Frumos era la țară seara
În postul Sfântului Crăciun
Când admiram vrăjiți ninsoarea,
Privind cum fulgii se depun

Pe ulițe, zidind troiene,
Din care negreșit apoi
Urma să facem cazemate,
Pornind războaie între noi..

Mă uit la Pruncul din icoană,
Înfiorat în dorul meu,
Iar mintea mi se-pierde-n vremea
Pe când eram un prunc și eu..

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment