joi. oct. 29th, 2020

Marea

De apa n-ar cunoaște valuri
De viața mi s-ar face scrum
De marea n-ar atinge maluri…
Și sufletul s-ar pierde-n fum
Tot căutându-ți al tau drum
Și pașii tăi nu-i voi găsi
M-aș risipi pe tărmuri reci
Și goale, negre și pustii
Sperând ca-n drumul meu să treci
Știind că-n veci te voi iubi…

*
…Timpul…

Timpu-i nebun și trece-n goană…
Nu te-am văzut de-atât de mult…
Mi-e-atât de dor de tine, că nu-l mai bag în seamă…
Nu știu ce să mai cred, doar inima o-ascult…
Mă plimb ades pe malul mării…
Și pescărușii parcă plâng și ei de dor…
Dar ei se-ntorc la cuib pe la lăsatul serii…
Iar eu, gândindu-mă la tine, simt că mor…
Mă chinuiesc amarnic, nu știu nimic de tine…
Mă-ntreb…Acum ce faci, ești fericită oare?…
Eu…plâng de dor, deloc nu-mi este bine…
Și nu găsesc răspuns la nici o întrebare…
Mi-e inima rănită și sufletul mă doare…
Iar vinovatul, singurul, sunt eu…
Căci m-am îndrăgostit de tine-atât de tare…
Cât te iubesc de mult știm eu și Dumnezeu…
Iar dintre toate relele din lume…
Acum, simt sigur care-i cea mai rea…
E să iubești pe cineva și să știi bine…
Că nu poți să te bucuri de iubirea ta………..
Timpu-i nebun și trece-n goană…
Nu te-am văzut de-atât de mult…
Mi-e-atât de dor de tine, că nu-l mai bag în seamă…
Nu știu ce să mai cred, doar inima o-ascult…

*
…Iubirea…

E seară-acum pe plajă, nu-i nimeni, e pustiu…
Doar stelele şi luna mai luminează marea…
Te chem prin glasul mării, cu tine-aş vrea să fiu…
Dar nu m-auzi, sunt sigur, prea mare-i depărtarea…

Mă-ntreb ce e iubirea, de ce simt doar durere…
Când nu sunt lângă tine de ce sufăr mereu…
Doar Dumnezeu mai poate să-mi dea acum putere…
Căci El mă înţelege şi ştie că mi-e greu…

De-aş ştii măcar că ţie, acum îţi este bine…
Aş trece peste toate cu mult, mult mai uşor…
Deşi ştiu că-i posibil să fi uitat de mine…
Eu te iubesc mai tare şi-mi este mult mai dor…

Aş vrea să te sărut, aş vrea să îmi zâmbeşti…
Aş vrea să-ţi simt căldura şi-n braţe să te strâng…
Aş vrea să-ţi mângâi părul, aş vrea să mă priveşti…
Dar asta nu se poate şi-mi vine-atunci să plâng…

E seară-acum pe plajă, nu-i nimeni, e pustiu…
Doar stelele şi luna mai luminează marea…
Te chem prin glasul mării, cu tine-aş vrea să fiu…
Dar nu m-auzi, sunt sigur, prea mare-i depărtarea…

*
Uităm…

În lumea asta mare, atât de-amăgitoare…
Uităm de noi…de tu…uităm de eu…
Uitând de multe ori de Bunul Dumnezeu…
Ne rătăcim, pierzandu-ne-n vâltoare…
Uităm ades ce am primit in dar…
Iubirea caldă, blândă şi liniştitoare…
Fără de care Totul e-n zadar…

În lumea asta, plină de război…
Uităm de eu…de tu…uităm de noi…
Ne poticnim şi-ngenunchem mereu…
Având de multe ori în ochi lacrimi amare…
Uitând că tot ce-avem mai bun sub soare…
E doar Iubire de la Bunul Dumnezeu…

*
Anotimpuri…

Anotimpuri-atât de lungi, ca veacuri au trecut…
Scurgându-se-n singuratate și-n tăcere…
Dar ție nu-ți mai pasă cât te iubesc de mult…
Sau ți-a pasat vreodată, te-ntreb, de-a mea durere?…

Poate-ntr-o zi ploioasă, când singura vei fi..
Îți vei aduce-aminte cât te-am iubit de mult…
Dar sufletul mi-e mort, nu mă vei mai găsi…
Departe sunt de viața și de al ei tumult…

Cristian Gabriel Groman

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Cristian-Gabriel-Groman.jpg

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Iva Lacrimioara

By Iva Lacrimioara

Poet și membru al Uniunii Scriitorilor

Lasă un răspuns