lun. sept. 21st, 2020

de Preot Sorin Croitoru

La ușa sufletului meu
Am auzit un glas duios:
„Deschide, fiule, sunt Eu,
Mântuitorul tău, Hristos!”

De glasul Lui am tresărit
Și tare mult m-am bucurat,
Dar mai apoi mi-am amintit
Că-s păcătos, și-am lăcrimat..

„Acum nu pot să Te primesc,
Iisuse-al meu, că-s prea murdar..
Așteaptă să mă pocăiesc,
Apoi să vii la mine iar!”

Dar vocea Domnului Hristos
Atunci mai blândă se făcu:
„Sărman copil neputincios,
Păi EU te voi sfinți, nu tu!”

Apoi am plâns, am plâns cu foc,
Văzând că-I sunt atât de drag,
Și nu L-am mai oprit deloc
Să-mi treacă-al sufletului prag..

Și a intrat în viața mea
Și nu a mai rămas ungher
Din inima-mi odată rea,
Să nu-l fi prefăcut în cer!..

Acesta-i cazul meu frumos
Și vă îndemn cu drag pe voi:
Deschideți grabnic lui Hristos,
Căci El ne mântuie, nu noi!

Să nu mai amânați defel,
Căci cine știe, într-o zi
Veți observa uimiți că El
S-a dus și nu va mai veni..


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Sorin Croitoru

By Sorin Croitoru

Preot ortodox, Mantova - Italia

Lasă un răspuns