vin. sept. 25th, 2020

Timpul o respirație a sufletului
Străjuieşte firul subțire dăruit
În nopți şi în zile în chemare
În mângâiere neobosit şi dorit

Zori pătrunşi de raze se înşiră
Surâs pe straturi abia aşezate
Ce se ridică-n artere-n chemări
Vise de lumină-n leagăn adunate

Adânc pătrunde în necunoscut
O forță a împrejurărilor cuprinse
Asimilând o parte de întuneric
Alta de fascicul în risipă întinsă

Amurgul te cheamă cu raze aurii
Privirea se opreşte-n bucurie
Priveşti timpul ce ți-a fost oferit
Comorile dăruite întru veşnicie

17.12.2019


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns