joi. oct. 22nd, 2020

Am o nelămurire:

Azi, inclusiv la Patriarhie, oamenii s-au rugat pentru „eroii revoluției”. Mai precis, pentru „sufletele fericiţilor întru adormire eroi care s-au jertfit în decembrie 1989 pentru libertatea şi demnitatea poporului român”.

Bun. După această definiție, în categoria eroilor intră cei care au luptat împotriva regimului din 1989, în zilele de 16-21 decembrie. Iar martirii sunt cei care au căzut omorâți de acest regim.

Dar acum nu înțeleg: regimul comunist a căzut pe 22 decembrie. La ora 13:00 era în aer, iar la ora 18:00 era constituită noua putere. Deci inamicul fusese învins. În aceste condiții, morții de după 22 decembrie ce sunt?

Ei nu mai pot intra în categoria celor din 16-21, pentru că de pe 22 decembrie, vechiul regim căzuse, iar inamicul fusese învins, liderul acestui dușman fiind ținut într-o unitate militară.

Acum, după 22, ucide chiar noul regim. Cel instalat în urma jertfei celor din 16-21 decembrie. Acum, oamenii sunt chemați să iasă în stradă în luptă cu un dușman fictiv: teroriștii. Nu avem niciun terorist. Ba dimpotrivă: există dovezi suficiente că „teroriștii” erau formațiuni din structura noii puteri. Și-atunci?

Avem cazuri în care soldați au fost puși în situația să tragă în colegi de-ai lor: morții rezultați, ai cui eroi sunt? La Sibiu, când din actuala academie militară s-a tras și împușcat în milițienii care fugeau tocmai acolo, pentru a se adăposti, ce-avem? Conform logicii actuale, și soldații și milițienii sunt eroi ai neamului. Dar care e dușmanul comun care i-a împușcat?

Apoi mai este și cazul copiilor de la Otopeni, măcelăriți tot de ai noștri. Ei sigur nu au cerut să moară acolo. În ce categorie îi încadrăm și pe ei? Dar pe cei care au tras?

Apoi avem cazul trupelor USLA. Ei au fost măcelăriți de noua putere, dar au participat și la represiune în 16-21, în lupta cu eroii de-atunci.. Ei sunt și călăi și eroi în același timp?

Situația este total absurdă. Ar trebui clarificată, dar cum? Cum să se clarifice, când încă se preferă varianta istoriei comode, cu eroi de-a valma și dușmani inexistenți? Cum să se clarifice când însuși presedintele (membru de vază al FSN în 1990) susține că nu trebuie să ne atingem de revoluție?

de Mihai Șomănescu


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Departament corespondenti

By Departament corespondenti

Departament corespondenți - pentru toți corespondenții noștri

Lasă un răspuns