sâm. oct. 31st, 2020

Într-un interviu în exclusivitate pentru Europe 1, Emil Constantinescu prezintă adevărul despre Revoluția Română. Despre ce s-a întâmplat acum 30 de ani, a scris două cărți: „Adevărul despre România” (2004), „Păcatul originar. Sacrificiul fondator. Revoluția din 89 așa cum a fost” (2009).

„Pentru a evita răspunderea pentru crimele comise s-a organizat o uriașă manipulare mediatică: teroriștii lui Ceaușescu, folosindu-se Televiziunea, Radioul, presa română și străină și înscenându-se o Revoluție în direct. În paralel s-au organizat confruntări între armată și trupele de securitate, spectacole cu tiruri false de arme și atacuri cu elicoptere, s-au invocat atacuri din afara țării și s-au distribuit arme populației, pentru a spori conflictul sângeros. Ca rezultat, numărul morților și răniților a fost mai mare decât cel provocat de represiunea lui Ceaușescu.
Astăzi știm că nu a existat niciun terorist și niciun atac extern împotriva României. Niciuna din forțele politice care au preluat conducerea României în seara zilei de 22 decembrie, instaurând un regim militar și apoi civil, pe care l-au păstrat 7 ani până în 17 noiembrie 1996, nu a avut niciun merit în căderea regimului Ceaușescu.
Spre deosebire de toate revoluțiile pașnice din Europa Centrală și de Est, toată conducerea de Partid și de Stat, Armata și Securitatea i-au rămas fidele, dând dovadă de o lașitate maximă, până în momentul în care mulțimea anonimă a intrat în Comitetul Central.
A invoca faptul că nu s-a mai tras atunci când tancurile erau înconjurate de sute de mii de oameni, în majoritate muncitori din uzinele bucureștene, este o aberație.
La fel de stupidă este invocarea rolului unor conspirații. Așa-zisa conspirație prosovietică s-a rezumat la câteva întâlniri prin parcuri, fără niciun rezultat. La fel și cu așa zisele conspirații din interiorul Securității. Nimeni nu a acționat. Din lașitate.
În străinătate, liderii de la Moscova nu au intervenit și cunosc toate acestea din discuțiile mele cu membrii ei, pentru că toți aceia care au luat puterea au fost fie comuniști, fie simpatizanți ai lui Gorbaciov, iar majoritatea dintre ei erau agenți recrutați de serviciul secret militar al URSS.

Singura problemă a noilor conducători a fost eliminarea lui Ceaușescu. Mai întâi a fost organizată o așa-zisă fugă, supravegheată tot timpul de noul comandant al Armatei, numit de Ceaușescu însuși – era vorba despre Victor Atanasie Stănculescu – pentru a crea și menține psihoza teoriștilor lui Ceaușescu, în timpul celor câteva zile, care erau necesare pentru a pregăti și consolida puterea. Scopul principal al comandantului Armatei era de a se prezenta ca apărător al Revoluției, pentru evitarea responsabilității asupra represiunii criminale.
Scopul principal al fostei nomenclaturi comuniste și al grupului pro-sovietic era de a se legitima ca revoluționari care luptau împotriva teroriștilor imaginari care doreau reinstaurarea lui Ceaușsescu.
În final, rezultatul a fost o mascaradă judiciară – procesul lui Ceaușescu, care a fost, într-adevăr, un asasinat politic cu obiective multiple: eliminarea lui Ceaușescu, fără un proces public, pentru a evita dezbaterile asupra responsabilității regimului comunist și transferul responsabilității asupra unei singure persoane: direcționarea urii populare împotriva unei singure persoane și stabilirea unui motiv pentru încetarea focului și instaurarea calmului necesar după dispariția sa.
Aș vrea să mai adaug un lucru – toate persoanele pe care le-am cunoscut în aceste momente și-ar fi dorit ca Ceaușescu să fie judecat printr-un adevărat proces al dictaturii și al comunismului, dus în ultimul moment.”


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Florin Dobrescu

By Florin Dobrescu

Vicepreşedinte la Asociația "Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei", SECRETAR la Fundația "Ion Gavrila Ogoranu"

Lasă un răspuns