sâm. sept. 26th, 2020

Nu au cum să nu ne impresioneze suferințele semenilor noștri, mai ales în vremuri de restriște așa cum au fost cele din Marele Război, dar și în primii ani interbelici. Au existat în județul Gorj numeroși invalizi, văduve şi orfani din război (numai orfani de război au fost c. 10.000), precum și urmași ai celor morți pe câmpul de luptă. Acestora li se mai adăugau săracii, nevoiașii, bolnavii. Trebuiau ei să fie lăsaţi în suferinţă, mai ales că erau oameni lipsiţi de orice mijloace de trai? Bineînțeles că nu.
În primul rând s-au implicat în sprijinirea lor Casa Regală a României. Prin mareșalul Curții Regale (Henry Cattary), Regele Ferdinand a trimis o sumă de bani pentru familiile a trei soldați gorjeni morți în Basarabia (Ghiță Gheorghe-Logrești Birnici; Nicolae Banu-Novaci; Dumitru Belbera-Bolboși). Nici Regina Maria nu s-a lăsat mai prejos. Încă din vara anului 1918 a oferit 10.000 lei femeilor sărace ale tuturor mobilizaților din întregul județ Gorj. Festivitatea de ajutorare s-a desfășurat în Grădina Publică din Târgu Jiu. Numai că, la dorința expresă a Majestății Sale, „(…) înainte de distribuirea ajutoarelor, adică la ora 900 dimineaţa, la Biserica Catedrală, s-a oficiat și un Parastas pentru pomenirea ostașilor morți”.


Tânăra profesoară Suzeta Hristescu a lucrat în timpul liber ca voluntară la Spitalul Nr. 9 din Târgu Jiu. Aici, între alte atribuțiuni, trebuia să păstreze banii și obiectele de valoare ale răniților internați. Mai mulți soldați români, dar și străini și-au lăsat bunurile și banii în mâinile sale (c. 160 lei, un ceasornic, două portofele, o iconiță și o listă cu numele soldaților răniți). Cu toate neajunsurile vieții din vremea ocupației nu a stat mult pe gânduri să înapoieze banii și obiectele. Respect!
Doamna Amélie Caribal – membră în Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război, filiala Gorj – împărțind ajutorul orfanilor din război din comuna Jupânești-Gorj a constatat că Ana Împușcatu, mamă a patru copii orfani, nu a primit ajutorul meritat conform legii. Nu a ezitat să facă cercetări și să constate că „soțul a încetat din viață și că copii și femeia (care e și foarte bolnavă) trăiesc în mare lipsă”. Atunci a intervenit la președintele sus-menționatei societății pentru ca femeia respectivă să primească carnetul de ajutor. Respect!
Enumerăm și alte gesturi mărinimoase, unele narate deja de noi. Dăruirea a patru stâlpi de fontă cu felinare de către Comisia Interimară a orașului Târgu Jiu necesari Monumentului eroilor din comuna Godinești. Învățătorul N. Drăghiescu a elaborat o broșură necesară țăranilor, jumătate din veniturile obținute le-a oferit orfanilor de război. Implicarea ofițerului-erou N. Pătrășcoiu în ridicarea unei unități școlare în satul natal. Donația Mariei Pleniceanu pentru a fi reparată biserică afectată de război, subscripția profesorilor și a elevilor viitorului Liceu „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu pentru ridicarea Bisericii Neamului la Mărășești ș.a.
Așa cum ne-am angajat într-unul din numeroasele noastre dialoguri de la distanță cu unul dintre (puținii noștri!) cotestatari ai acestui tip de mesaj – că suntem obiectivi – redăm și un gest frumos al unui ofițer inamic, cei drept de origine germană. Este vorba despre colonelul Küpper, nimeni altul decât temutul comandant al distriktului Gorj din vremea ocupației, care în decembrie 1917 a donat suma de 200 lei „pentru supa săracilor din oraş”. Deci se poate!
Astăzi, mai mult ca oricând, oricare dintre noi putem să facem niște gesturi asemănătoare sprijinindu-i pe semenii nevoiași din jurul nostru. Dezinvolt și fără recunoștință „…purtarea noastră față de alții să servească de pildă și altora”. Și așa ne-am putea onora înaintașii care au luptat și suferit pentru România Mare. În așteptarea unor astfel de gesturi minimale vă dorim un sfârșit de an cât mai prolific. LA MULȚI ANI!

Gabriel Sarcină


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Gabriel Sarcina

By Gabriel Sarcina

Profesor, istoric.

Lasă un răspuns