vin. oct. 2nd, 2020

Nicu D. Miloșescu, deși născut în Cerneți (jud. Mehedinți), pe la 1880 s-a stabilit în urbea de pe Jiu unde a deschis prima tipografie. Prima carte tipărită de el aici fiind „Nicu Steluță” aparținând lt. Em. Părăeanu. Tot în tipografia sa de la Târgu Jiu au fost tipărite și inegalabilele creații care poartă semnătura istoricului Alex. Ștefulescu, dar și altele.

În 14 octombrie 1916, Nicu D. Miloșescu era tot în Târgu Jiu. Despre el, istoricul Gheorghe Nichifor avea să menționeze mai târziu că „a fost sufletul luptelor de la Jiu, mobilizând populația orașului pentru apărarea podului de fier”. După acest prim succes a ținut să-și anunțe propriile fiice care domiciliau departe de el, în Capitală, despre victoria obținută de gorjenii săi adoptivi. Exista însă o problemă majoră. Persista interdicția ca informațiile referitoare la lupte sau la Armata Română să fie cenzurate de autoritățile militare românești. În atare situație inventivul și năstrușnicul tipograf a trebuit să găsească o modalitate ingenioasă de a coresponda cu propriile fiice dornice de a afla cât mai multe lucruri despre „minunea de la Podul Jiului”. Și a găsit-o!

A scris o depeșă codată. Depeșa a biruit furcile caudine ale cenzurii de la Târgu Jiu și a ajuns în cele din urmă la București. Numai providența a făcut ca la Marele Cartier General, cel mai probabil la Biroul pentru cenzură, să dea de ea marele istoric Nicolae Iorga. Distinsul savant i-a priceput imediat tâlcul (!), a răstălmăcit-o și a transmis-o
destinatarelor. Ba chiar mai mult a publicat-o în ziarul „Neamul Românesc”.

Redăm și noi de acum celebra depeșă miloșistă cu precizarea că aceasta se poate lectura și în Adrian Tudor-Drăghici, Orașul Eroilor. Bătălia de la Podul Jiului. Cronică ilustrată, Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2018, p. 55:

„Nunta începu Vineri dimineața, ora 8. Mosafirii porniră hora de la Vădeni, peste Jiu, de-a lungul digului, până la pod. Ospățul a durat cu toate muzicile până seara la ora șase, când mosafirii îndopați de bomboanele noastre, au plesnit. În zorii zilei am pornit noi de-a cuscri către munte cu bravii noștri nuntași. Dumnezeu cu noi, suntem toți sănătoși. Al vostru tată, Nicu”.

Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre Dvs. să tâlcuiască cine erau „mosafiri care porniră hora de la Vădeni, peste Jiu, de-a lungul digului, până la pod” și cum aceștia au fost „îndopați de bomboanele noastre” până ce „au plesnit”!

P.S. – telegrama se mai regăsește și în Calendarul Gorjului întocmit de Jean Bărbulescu în 1925, dar și în lucrările istoricilor V. Cărăbiș, Istoria Gorjului (1995) și Gh. Nichifor, Intelectualitatea Gorjului și Marea Unire (2018).

Gabriel Sarcină


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Gabriel Sarcina

By Gabriel Sarcina

Profesor, istoric.

Lasă un răspuns