mie. oct. 28th, 2020

„Vorba mamei mi-a fost sfântă!”

Azi mereu doar gându’-mi cuvântă,
Din trecutele vorbe, ce mă clădesc,
A rămas să ardă veşnic lăuntric
Tâmplaru’, ce „nsoțeşte daru’ ceresc.

Am cutreierat cu el tot pământul
Şi fiecare brazdă în sărut a ştiut
Ce mireasmă izvora din adâncuri
Şi cu ce vorbe de lapte am crescut.

Am iubit firul gingaş de iarbă nouă
Şi lumina din răsăritul din semeni,
Am surâs vorbelor rostite de copac,
Şoaptelor vântului, cu el mă asemăn.

Chemarea luminii mi-a dăruit veşmânt,
Glasul izvorului, regăsit, vorba suavă,
Te port în suflet, în minte şi-n surâs,
Te port în mine, mi-e dor de tine, mamă!

Eugenia Bucur


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns