mie. sept. 30th, 2020

[Matrix e acea Matrice de cunoștințe greșite pe care le-ai preferat]
De la nenumăratele încercări, pe Facebook, de a explica niște lucruri simple, folosite de omul contemporan numai la nivel intuitiv, „știu, sunt convins în fapt, dar nu pot să explic”, s-ar părea că o cale verbală, logică, de a trece de la intuiție la rațiune e în impas. Pare că promovarea noțiunii „Educație Complementară” e imposibilă. Firesc, aparatul explicativ al noțiuni „educație complementară” a fost formulat anume prin contact cu cele mai inteligente persoane de pe Facebook. Oare, nu e așa?
Simplitatea construcției Universului e bazată pe armonie, frumusețe și echilibru. Asta e clar oricui. Lumea naturii, la fel. Noțiunile, cer-pământ, ziuă-noapte, cald-rece, plin-gol, sunt clare. Dar când prezinți echilibrul: contradictoriu –complementar, două cuvinte împerecheate, o derivată de la alte echilibre, deosebire –asemănare, activ-pasiv, îndată se face tăcere. Bine! Se vede, că nu se înțelege sensul cuvântului, complementaritate. Să trecem la DEX.

COMPLEMENTARITÁTE s. f. Însușirea de a prezenta un caracter complementar, de a fi alcătuit din părți complementare.
Probabil, anume această explicație stopează gândirea cititorului meu. Însușirea de a prezenta un caracter complementar, o avea savantul Niels Bohr. Anume acest savant a elaborat Principiul complementarității din mecanica cuantică. „Caracter complementar” are și electronul la trecerea lui prin un grilaj cu două fisuri. Echilibrul format, electron-undă, nu este format din elemente asemănătoare. Ele sunt contrapuse complementar, unu și unu, 1-1. Dar, partea a doua a definiției menționate nu precizează cantitatea elementelor. De aceea, calitatea definiției se pierde. Oamenii n-o înțeleg. Așa, complementaritatea se confundă cu suplimentul. Complementare sunt și crengile dintr-o mătură. Numai că asta e prima parte a echilibrului. Partea a doua, a acelui echilibru, nu se evidențiază. Dualismul, promovat de Niels Bohr e ocolit.
Încă:
COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor.
Și această definiție nu e împlinită. Întregirea lucrurilor în fapt e o acțiune de împerechere logică a două părți capabile la dualitate, conform Principiului complementarității. Cuvântul complementaritate a fost inventat cu mult înainte de nașterea savantului Niels Bohr. Dar numai prin adaptarea lui fenomenului cuantic el își atinge perfecțiunea, sensul său propriu ca parte contrapusă descrisă a unui sistem bivalent, integru.
Încă: Complementaritate
Sinonime: diadă, dualism, dualitate, interdependență, maniheism.
E spus bine, dar oare binele depinde de rău (maniheism)? Nici, „interdependență” nu avem aici, deoarece electronul, trecând prin grilaj, face un salt energetic într-o singură direcție, de la un nivel la altul .

Încă: COMPLEMENTARITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este complementar. ◊ Teoria complementarității = teorie formulată de fizicianul N. Bohr pentru a da o caracterizare generală a modului de interpretare a proceselor atomice.
Niels Bohr este primul gânditor al epocii moderne care a pus în termeni științifici, problema unității cunoașterii umane. El n-a ezitat să sugereze corelații între sociologie, politică și fizică ca manifestări ale existentei unui principiu omniprezent și universal al unității.
„Principiul complementarității sugerează regula conform căreia legile unui fenomen, exprimate de o anumită teorie, trebuie sa coincidă, în urma particularizării, cu legile aceluiași fenomen exprimate în cadrul altei teorii”.
Cu alte cuvinte, pentru procesul Educației integrate (întregite!), acum lipsă, Principiul complementarității sugerează regula conform căreia educația exprimată prin Teoria cunoașterii științifice (Epistemologia), trebuie să coincidă în urma particularității ei, cu legile aceluiași fenomen, al educației, exprimate în cadrul altei teorii, generale (Asta e: Teoria științifică a cunoașterii promovată în „Cartea Educației”). Așa, Fizica și Metafizica se întâlnesc prin Principiul complementarității, la fel, precum se întregesc una pe alta Educația de școală cu Educația de acasă? Oare? Nu se întâlnesc. Greșit! Practic nu e așa… (Primul indiciu: violențele în școli se înmulțesc.)
N. Bohr a sesizat chiar faptul că mecanica clasică și cea cuantică nu se resping, una fiind o aproximație a celeilalte. La fel, ar trebui să se întâmple prin integritatea celor două educații: Educația clasică (ordinară) –Educația complementară (cuantică) (vezi: „Cartea Educației”). Ar trebui să se întâmple…
Epistemologia contemporană post marxistă, consideră că principiile cuantice elaborate de N. Bohr, W. Helsenberg, W. Pauli ș.a., constituie direcții noi și fertile ale teoriei determinismului și vin să corecteze și să dezvolte conceptul clasic de cauzalitate. Susținătorii unei singure Teorii a cunoașterii (Epistemologiei), de care se agață alte teorii –supliment, au posibilitatea să-și îndeplinească postulatul declarat: „să constituie direcții noi și fertile ale teoriei determinismului, să vină, să corecteze și să dezvolte conceptul clasic de cauzalitate”.
Dar, când s-a declarat asta și cât timp să mai așteptăm?
Punem întrebarea acesta pentru că determinismul declarat de „Epistemologia contemporană post marxistă” justifică primatul societății asupra comportamentului individual. Iar comportamentul particular se începe din necesitatea celor de jos, needucați. Cei de sus, educați prin metodologia tradițională, nu au o așa necesitate. Ei sunt îndoctrinați deja în acea Matrice de cunoștințe tradiționale (Matrix), care nu le mai permite alte modele de întregire a fenomenului cunoașterii, decât prin empirismul său, propriu. Așa, omul matur deja format nu mai vrea modificări intime. Nu le înțelege. Timpul însușirii complementarității a fost „pierdut” pe băncile școlii. Metodologia Educație Complementare, la vârsta lor lipsea (vezi: Cartea Educației)
Înțelegând în profunzime relația fundamentală, UNU- MULTIPLU, Bohr spera în realizarea unității științei, fără ștergerea identității științelor. Astfel prin Teoria științifică a cunoașterii realizarea prezisă de savant se împlinește.
Va trebui ca această teorie promovată în „Cartea Educației” să fie pusă în practică de cei de jos, oameni aflați în depresie și stres(20-30%), „analfabeți funcționali” și elevi fără BAC (30-40%). Iar, caracterul cărții e exoteric, ceea ce poate fi înțeles și de cei neinițiați, accesibil, public.(Atenție: nu confundați noțiunile, exoteric – ezoteric, cuvinte duale derivate de la alte cuvinte duale: MULTIPLU-UNU).
Speranța marelui savant, Niels Bohr, se împlinește acum, aici pe Facebook, prin promovarea lucrării „Cartea Educației”.
Încă: COMPLEMENTÁR adj. v. suplimentar.
Avem aici, o greșeală gravă a autorului acestei „definiții”. Repet: Prin principiul complementarității noțiunea „COMPLEMENTARITATE” s-a dezvoltat de până la perfecțiunea adecvată realității. Complementaritatea reprezintă partea a doua a echilibrului, contradicție – complementaritate, respingere-atracție, deosebire –asemănare, electron –undă (derivate de la „UNU-MULTIPLU”). Dar, o știință complementară, alăturată de știința ordinară obișnuită, ca particularitate a ființei umane se descoperă numai aici, în „Cartea Educației”. Va trebui de acceptat cifra 0, ca centru, -0-, al acestor echilibre (electron -0-undă, Unu-0-Multiplu, particular-0-general). Iar asta e intelect intim și inteligență, relație universală de unitate a oricăror două cuvinte, perechi, contradictorii (antonime de până la incompatibilitate) sau complementare (sinonime), de obicei contopite în mentalitatea actuală, egalate prin asemănare: eroarea=greșeală, respect=stimă, perfect=ideal, pereche =cuplu, iubire =dragoste, nevastă=soție, morala=etica ș.a.m.d.
Așa, mai multe paradoxuri ale lumii omului se vor explica: Paradoxul Moore, Fermi, peșterii lui Platon, Evoluționismului verso Creaționism, Comunismului verso societate, Democratismului verso tendința de ștergere a identității naționale ș.a.
Dar, cine este vrednic să deschidă această carte „Cartea Educației”? Cei maturi, dacă nu au „păstrat copilul în Sine”, greu vor evada din Matrix. M-am convins. Iar la vârsta tinereții, nimeni nu te învață cum să ai grijă să-ți formezi o portiță (a cunoașterii) de ieșire din acest Matrix (potent, egocentric și lacom, dar indispensabil trupului material). Adică, de a ieși la libertate în gândire pentru a medita prin cuvinte, gândi spațial, cosmic.
Și, ultimul „ÎNCĂ”:
Lumea omului e o particularitate deosebită a Universurilor. Asta e o lumea artificială, pusă pe consum și explorare a valorilor naturii. Dar, ea nu cunoaște legile ei. De aceea, civilizațiile mor. Echilibru, UNU-MULTIPLU, este necunoscut. În sociologia post marxistă fizica clasică și fizica cuantică, ceea ce e social cu ceea ce e intim (adesea cauză a exploziilor sociale), nu se întâlnesc. Aici, complementaritatea este ocolită sau tratată așa, cum scrie în DEX.
Am auzit undeva…: „Dumnezeu este Cuvântul”. Dar care cuvânt, dacă nu COMPLEMENTARITATEA? Anume, asta e acea Putere (Atotțiitoare) de susținere a tuturor planetelor suspendate în spațiul cosmic, garant al mișcării, a manifestării forțelor de atracție și respingere, centrifuge sau centripete. Complementaritate e o Putere statică, care se manifestă prin forța atracției, asemănării, iubirii, și, din acest motiv, ea se divide din două, MULTIPLU-0-UNU, (Tată-0-Fiu)prin relația, -0-, cu forța respingerii, deosebirii, contradicției. E nevoie de puțină muncă pentru a accepta în sine o parte din Puterea (Atotțiitoare, care e spirit și intelect intim (spirit-0-intelect),un legământ intelectual nou (paradigmă) cu divinitatea) și descoperi acest cuvânt de sine stătător, independent prin relația universală, -0-: Domnul-0-zeu, contradicție-0-complementaritate,respingere-0-atracție, cauză-0-consecință, naștere-0-moarte… Oare între cauză și consecință nu se naște și moare o vibrație echilibrată? E greu oare să accepți echilibrul format din o identitate integră vie aflată între cauză și consecință? Inteligența, -0-, fixată în centrul oricărei Unități o divide în două, o explorează de la alfa la omega, o multiplică. Cine muncește, mănâncă!
Dar, în România, cele mai roditoare minți ale ei adesea își manifestă rodul, pentru al aduce țării sale, prin munca din exterior. Acasă, cam greu. Iată și Lucian Boia, un titan, analist științific al Istoriei, decorat de unguri, este pus la colț, criticat. Omul, care a adus atâtea gânduri în inimile românilor pentru ai deștepta, trezi la viață, este ignorat și chiar maltratat.
Totuși, uitați-vă cât de precis ne deschide Dl Boia calea spre înțelegere (lichidarea „analfabetismului funcțional”): „Mit este un cuvânt la modă. Utilizarea sa tot mai frecventă, adesea abuzivă, întreține un grad înalt de ambiguitate. Exprimarea curentă și dicționarele vehiculează o mulțime de explicații. Până la urmă, tot ceea ce se îndepărtează mai mult sau mai puțin de realitate, pare a fi susceptibil, de a deveni mit. Ficțiuni de tot felul, prejudecăți, stereotipuri, deformări sau exagerări se regăsesc sub aceiași etichetă comodă. Nu aceasta este concepția noastră…..”
Și așa, „tot ceea ce se îndepărtează mai mult sau mai puțin de realitate”, este… DEX-ul. Dar oare simte cititorul saltul cuantic efectuat de autor? Cuvântul mit e numai o particularitate a DEX-ului general (particular-general; UNU-MULTIPLU).
Așa, nu e nevoie de a ataca editorii DEX-ului. Lumea nu se construiește după păreri, mituri multiple, ci structural, adecvat naturii. Intuitiv, savantul Boia se folosește de elementele Teoriei științifice a cunoașterii. Dar, ele ajung numai la inima ungurilor, celor care posedă o limbă polarizată, mai puțin capabilă la împlinire, împerechere, formare a cuvintelor duale. Românii însă, având un spirit atât de mare (divin, prin numărul de credincioși), și-l reprezintă practic ca pe un „aspirator” de cuvinte străine. Ei învață alte limbi ușor, iar limba lor, o limbă structurată adecvat naturii, se dispersează în gol…. Nu-și văd misiunea lor spre împlinire a fenomenului CUNOAȘTERE.
Așa, „concepția noastră” despre mit, ca COMPLEMENTARITATE, va trebui adusă în concordanță cu realitatea (individual, ca cunoaștere de sine însuși), de cei de jos (MULTIPLI, mulți și deșteptați) fără bătăi cu morile de vânt (DEX-urile), prin metodologia Educației Complementare.

de Victor Deleu


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Departament media

By Departament media

"Coaliția pentru Cultură" este o inițiativă civică fără personalitate juridică și independentă de orice partid politic.

Lasă un răspuns