mie. sept. 30th, 2020

„Ce n-ai făcut azi, vei culege mâine!”

Aripile deodată mari îi crescură,
Mugur tânăr dintr-un ram bătrân,
Îmbie adânc la fericirea trecătorul
Cu fruct, miez tandru şi cald, şi bun.

„-Mâine, mâine-i bun de cules.” ii spuse,
„-Dar lucrul pământului începe de azi.”
Vorba-i era înaltă, dreaptă, crestată,
Cu miezul dulce şi bun, tandru şi cald.

Mai pleacă-ți urechea spre adâncuri,
Să înțelegi iubirea din statornic neam,
Ce-a scris în artere codul nației sale.
„La timp nepotrivit, rodul e acru-amar.”

„Ai plantat trandafiri, vei aduna mireasma.”

Vorba împlinită

Omul adună vorba, dăruită la vreme potrivită, şi o împlini. Aşa, fir subțire, se mlădie pe povețe, pe ascultare şi crescu odată cu puiul ce nu ştia a rosti dragostea decât în zâmbet şi gângurit. Ceva neatins creştea ca o aripă ce dăruia tărie şi dragoste. De ce daruia, sporea. Nici nu băgă de seamă ce însuflețire primeau şi lucrurile din preajmă.
Totul era doar lumină crescută din ea, din dragostea dăruită!

Eugenia Bucur


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns