mie. dec. 2nd, 2020

Tu, Grădină cu iz de rai,
Dă-mi mângâieri de petale,
Cu vorbe din vechiul plai
Şi ape limpezi de izvoare.

Fă-mi din vârfuri de iarbă aşternut,
Din petale de floare veşmântul,
Gândul să mi-l împreunez cu rouă,
Liniştea să cuprindă pământul.

Copiii să umble desculți pe câmpie,
Să-mi zburde desculți pe afară,
Poeții zilei să nu-mi mai scrie
Cu lacrimi de durere din călimară,
Să nu mai îmi țin mama departe,
Nici tata să nu mai tremure-n barbă,
Când prin privirea încețoşată
Mai vede cum cade o iarnă…

Hai, hai Tu, grădină ce porți sub i
Merele de aur ale acestui pământ,
Adu iar soarele omeniei în suflet,
În minte, în suflarea din gând!

Tu, Grădină cu iz de rai,
Dă-mi mângâieri de petale,
Cu vorbe din vechiul plai
Şi ape limpezi de izvoare.

Eugenia Bucur


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns