lun. oct. 26th, 2020

Azi m-am daruit ei, primăverii mele,
Parfum împrumutând din lumină,
Din firul crud ce-avea să se înalțe,
Cu brațele pline de rod pentru cină.

Dau timpul înapoi şi mă regăsesc
Mugur, ce aduna amintiri din sat,
Imaginea porții plină… grijă, iubire,
„-Ce-o face băietul nesupravegheat!”

Cuvântul mă zidea într-o cetate
Şi ochii, şi mâna, şi țărâna, şi tu,
Clpotul satului îl aveam în mine,
Când mintea şopte gândului „-Nu!”

Cu cămaşa aceasta am plecat…
Oraşul mi-a cerut s-o las la intrare.
Mă depărtam de fructul din floare,
Păşeam sfios pe nouă provocare.

Învățam să intru, aşteptând ieşirea.
De Paşte doar din sat luam lumina
Din emoția mamei şi a mea bucurie,
Regăseam drumul retrăind copilăria.

Azi m-am daruit ei, primăverii mele,
Parfum împrumutând din lumină,
Din firul crud ce-avea să se înalțe
Cu brațele pline de rod pentru cină.

Eugenia Bucur


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns