mie. sept. 23rd, 2020

De drumul e deschis de-un fir de liliac,
Tu îmi apari în cale aşa… ca o poveste
Şi printre miile de stele ce mi-s pe cer,
Una ce este sus, şi e a ta, mi se găteşte.

Când drumul mi se leagănă tremurător,
Lăsând oglinda lumii undeva în urmă,
Tu vii sfios şi îmi aduci, în albe straie,
O rază rămasă dintr-o lacrimă în umbră.

Este posibil ca imaginea să conţină: copac, cer, plantă, în aer liber şi natură

Când cotul drumului mă face nevăzut,
Un fulg de nea topit de ieri pe pleoapă,
Tu te ridici, să mă ridici pe firul ierbii,
Făcând din verde, în durere, eternitate.

Eugenia Bucur


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns