Dum. sept. 20th, 2020

În Anul Domnului 2020 programul liturgic al slujbelor de Florii, al slujbelor din Săptămâna Mare (a Sfintelor Pătimiri) și al Sfintelor Paști a fost în profunzime denaturat de perfidul Covid-19. Am asistat la o premieră indezirabilă și greu de digerat pentru mulți dintre noi, creștinii: biserici fără credincioși mireni. Practic s-a suspendat peregrinajul de Florii, nu s-a celebrat nici slujba Sfântului Maslu de obște, iar spovedania și împărtășania s-au făcut doar la domiciliu. Totul a culminat cu distribuirea „Paștilor” (pâinea binecuvântată, stropită cu agheasmă și vin) în pachețele închise, dar și în locuri special amenajate în afara lăcașurilor de cult.

Ne-am fi dorit cu toții să cuprindem personal cu vederea cum „Hristos zâmbește, amar și iertător, din mijlocul bisericii”. Cum „altarul se deslușește cu chipurile sfinților” și chiar cum „flăcările lumânărilor” mângâie cu gingășie osatura semețului policandru. Dar toate aceste sacrificii au fost făcute pentru a ne proteja, pe noi înșine, pe seniorii și pe copiii noștri.

Cum au fost oare Sfintele Sărbători Pascale din anii 1917-1918 în teritoriul ocupat al Vechiului Regat? Păi, buclucașul și temutul Covid-19 a fost substituit de ocupația Puterilor Centrale, dar și de rigorile impuse de circumstanțele deosebit de grele din teatrele de operațiuni. Dacă ne referim doar la Jiul de Sus (Gorj), unii slujitori ai Domnului și mai toți cantorii au fost mobilizați în război. Alții au luat calea refugiului înspre zona Moldovei sau au căzut în prizonierat. Multe biserici, schituri sau mănăstiri au fost jefuite și profanate de invadatori. Altele incendiate, bombardate din aeroplane sau ciuruite la propriu de gloanțele implacabilelor mitraliere. Ba chiar au fost transformate în grajduri, spitale și lagăre de prizonieri. Nu a fost îndestulător, așa că li s-au rechiziționat clopotele, li s-au furat lumânările și obiectele sfinte precum și veșmintele preoțești. Credeți oare că toate aceste vicisitudini laolaltă au dus la încetarea serviciului religios? Ne-am înșela amarnic! S-a desfășurat însă în condiții extrem de grele. Cert este că datinile strămoșești ale poporului român au fost păstrate și cultivate. Nici nu se putea altfel.

Scepticii s-ar putea întreba cum a fost posibil acest lucru? Au fost necesare mai multe demersuri pentru a fi obținute câteva zeci de kilograme de lumânări (!) indispensabile „procesiunilor religioase din noaptea Vinerei Mari și Învierii Domnului”. Anevoioasă misie, mai ales că invadatorii au „segmentat întreaga cantitate de lumânări de ceară aflate în comerț”. Nu a fost suficient, mai trebuiau și îngăduințe speciale „pentru a încuviința dreptul populației de a circula liberă pe străzi în Noaptea de Înviere”. Și acest impediment a fost depășit, iar oamenii au primit Lumina Sfântă!

Anecdotic dacă doriți, rânduiala ne arată că românii au obiceiul de a consuma carne de miel cu prilejul Sf. Paște. La fel s-a petrecut și în vremea Marelui Război. Forurile decizionale românești au primit acordul Administrației Militare în România care „a aprobat tăierea [mieilor] în întregul teritoriu ocupat”. În Târgu Jiu au fost sacrificați 300 de miei. Au fost puse și condiții: „carnea se va vinde populaţiunei de către măcelari autorizați, în vreme ce prețul şi distribuția se vor stabili la timp”. Cu înțelegerea Komandaturei Etapei 264 s-a stabilit un preț fix de 2,50 lei/Kg. Separat se puteau vinde căpățâna (0,75 lei buc.), drobul (0,75 lei buc.), măruntaie/mațe și picioare (0,25 lei buc.). Astfel, în baza unei cartele/legitimații „(…) o familie până la patru persoane va cumpăra ¼ miel (…) o familie de la patru membrii în sus va putea cumpăra ½ miel”.

Așa cum ne aducem bine aminte, în spațiul românesc, se aduce Sfânta Lumină de la Ierusalim începând cu anul 2009. La fel s-a procedat și anul acesta. Mai apoi, prin delegații eparhiilor a ajuns la protopopiatele din județe care, la rândul lor, au distribuit Sfânta Lumină fiecărei parohii. Totul după un program riguros care a respectat ad litteram ordonanțele militare în vigoare. În cele din urmă, Lumina Sfântă a ajuns în casele românilor! Nici nu era de conceput altceva.

S-au iscat numeroase controverse în societatea românească despre răspândirea Luminii Sfinte în casele oamenilor. Biserica Ortodoxă Română a fost prinsă la mijloc. Au intrat în horă președintele țării, reprezentanții guvernului, opoziția, mass-media. Analiștii neamului s-au pronunțat și ei. Ni s-au prezentat argumente pro și contra. Totuși, prea multă tevatură și pletoră. Prea multă incoerență și manipulare. Oameni buni, „Lumina tulbură Întunericul” și tocmai din această pricină trebuie să ajungă morțiș în sufletele și casele oamenilor. Numai astfel putem îndeplini alocuțiunile profetice ale poetului luminii: „Eu cu lumina mea, sporesc a lumii taină”. Hristos a Înviat!

Gabriel Sarcină


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Gabriel Sarcina

By Gabriel Sarcina

Profesor, istoric.

Lasă un răspuns