Dum. sept. 27th, 2020

Te caut printre firele de iarbă
Printre flori şi aripi de fluturi
Printre zori şi arbori înalți
Mereu mereu să mă bucuri

Verde crud îmi curge-n privire
Eu te înalț sfios pe-o amintire
Pe visul ce se desprimăvăreaza
O şoaptă luminată-n nemurire

Port crucea urma lemnului verde
Pe strigătul lăsat de marele lup
Cuvântul ne leagă nu ne pierde
Codrul cântă adânc de pământ

Aerul ne îmbrățişează cuminte
Tu mereu ai crezut în veşminte
În firul de identitate profundă
Cerul şi pământul ne țin de mână

Eugenia Bucur, 23.04.2020


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns