vin. sept. 25th, 2020

Aceste tăceri,
În odaia nopții mele,
Bat adeseori tăceri,vocea ta mângâietoare,îmi vorbește din pereți,
Macii îs rupți și ofiliți,
Rupt e îngerul durerii,
În genunchi el stă desculț,
Căci căzuse din icoană,
Și își rupse aripa,
Eu nu-l văd,dar știu de el,
Mai de mult mi se arătase,
Chiar și acum îi mai simt pasul,
Căci venise că să-mi șteargă,
Cu o mână diafană,
Lacrima ce îmi cădea.
Auzeam cum tace noaptea,
Când vioara era spartă,
Ruptă-n două, aruncată,
într-un colt pe undeva..
în odaia înghețată,
Din pereți de mucava,
Ca un sunet de vioară,
Plânsul îngerului trist,
Se prelinge pe podea..
Mută-i noaptea și adâncă,
Aud îngerul cântând,
Din pereți de mucava,
Impregnați de vocea ta.
Doar tăceri în mintea mea.
Când o lacrimă de înger,
Se prelinge pe podea.
Din pereți tăcerea ta,
Umple camera cu ea.
Maci fragili și ofiliți,
Pe podea stau aruncați,
Ochi de înger ce stă trist,
De tăceri e plină noaptea,
Din pereți de mucava,
Se prelinge liniștea…

*
Dau la schimb lumina lunii,dau și depărtarea asta,
ce ne lasă goi de noi,
Când privesc cum zboară norii,
Eu doar timpului zâmbesc,
De prin vis parca mă cheamă vocea ta,
ce- mi spune în taină,
Încă eu te mai iubesc..
Dau la schimb, timpul ce-mi zboară,
Ca un fum răzleț în sus,
Păstrez astăzi amintirea,
O păstrez ca pe-o comoară…
O închid la mine-n suflet,
Când iubirea e durere,
Arunc cheia de la lacăt,
Nu mai vreau să o găsesc…
Doar privesc norii cum zboară, peste zări luând cu ei,
Toate visurile mele,
înspre calde depărtări,
Dau la schimb a mea tristețe,
Dau și iarna ce-a plecat,
Dau și visul pe din doua,
Iar din primăvara nouă,
Îmi croiesc o altă zi.
Iar din dragoste curată,
Nu mai beau ca însetată,
C-am plătit nevinovată,
Toată viața ce-am trăit.
Îi păstrez doar amintirea,
Într-un cufăr ruginit.
Că am stat singură mireasă,
Al meu mire a fugit…
Iar pe masa de la nuntă,
Îmi scrisese pe o poză,
Cât de mult el m-a iubit.

*
Îmi lăsase o cheie,
Două chei,
De la ce sunt oare?
Una de la inima ta,
Una de la acea muzică,
Pe una scria, cincizeci,
Le-am ascuns în sufletul
meu,
Amintirea lor….
Tăcerea lor,
Lacrimile mele,
Iubirea mea,
În capul meu ….
În inima ta, a mea,
Primăvara în nopțile
noastre, singuri,
Doar noi știm…
ce a fost,
Când murisem de mult în acele vise …
Azi doar ninsori triste …
Prin ierni necuprinse,
Peste mormântul meu,
căzuse….
O floare de gheață. ..

Analia Maria Dorian


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Iva Lacrimioara

By Iva Lacrimioara

Poet și membru al Uniunii Scriitorilor

Lasă un răspuns