ÎN CE DIRECȚIE VREM SĂ ÎNDREPTĂM VIEȚILE NOASTRE?..

Foto: magazincritic.ro

Toate răutățile omenirii se nasc din convingerea că această viață este singura pe care o avem la dispoziție. Astfel, fiind oamenii convinși că nu există după moarte un loc al răsplătirii faptelor noastre, se comportă fără grijă pentru consecințele acțiunilor lor, considerând lumea o junglă, iar ei transformându-se în prădători nemiloși. Dumnezeu însă a impus omenirii legea Sa divină cu numeroasele ei porunci care au rolul tocmai de a reîntoarce societatea din starea ei de sălbăticie, conducând-o prin exercițiu și prin educație la un nivel superior, culminând cu treapta sfințeniei. Dumnezeu nu poate tolera înverșunarea omului de a rămâne la stadiul necuvântătoarelor, complet lipsit adică de moralitate și de sfințenie.

De aceea ne-a și confirmat această revoltă a Sa prin Psalmistul David: “Omul întru cinste fiind, n-a priceput. Alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor”. Da, omul cel zidit de Creatorul lumii după propriul Său chip, omul cel care ar fi trebuit să fie icoana văzută a Dumnezeului Celui nevăzut, se împotrivește planului inițial al Creatorului său și se auto-declară animal vorbitor! Omul cel creat de Atotputernicul Dumnezeu ca să-i înlocuiască pe îngerii căzuți din cer își falsifică propria origine, atribuindu-și ca strămoși maimuțele cele necuvântătoare, prin nimic superioare altor animale inteligente! Și atunci bineînțeles că nu vor putea moșteni viața veșnică în Raiul lui Dumnezeu, despre care Însuși Fiul Său ne-a mărturisit: “În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt”. Iar pentru că omul s-a revoltat împotriva Făcătorului său, Dumnezeu îl va pedepsi veșnic, călcându-i în picioare neobrăzarea și terfelindu-i trufia cea drăcească. Să ne ridicăm cu toții din moleșeala noastră duhovnicească fiindcă lipsa de lucrare împotrivire se socotește, iar lipsa de mărturisire a lui Dumnezeu lepădare de El se numește! Frații și surorile mele în Hristos, dorim Raiul cel frumos, sau iadul cel plin de durere și de plânsuri?.. Dorim pacea Duhului Sfânt, sau înspăimântătoarea vedere a hâdoșeniei demonilor?.. Dorim să viețuim în eternitate laolaltă “cu toți sfinții care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu”, sau vrem să zacem la nesfârșit în “iezerul de foc” unde este “viermele cel nedormit” și “întunericul cel mai dinafară”, unde este “plânsul și scrâșnirea dinților”?.. Noi hotărâm, noi alegem. Da, astăzi, în vremea științei și a tehnologiei, se iau în râs cuvintele lui Dumnezeu păstrate în Sfânta Scriptură cea de Duhul Sfânt insuflată. Da, astăzi omenirea s-a întors la trufia oamenilor potopului și a celor din Sodoma și Gomora.. Întrebarea este: pe cine vrem noi să îi urmăm, pe acei blestemați ai istoriei, sau pe sfinții care au crezut în Dumnezeu și au pus la inimă cuvintele Lui?.. Gândiți-vă la această întrebare și încercați să răspundeți prin faptele de zi cu zi ale vieții dumneavoastră! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți! HRISTOS A ÎNVIAT!

Părintele acela din Italia căruia nu-i mai tace gura, Sorin Croitoru de la Mantova


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns