mar. sept. 29th, 2020

Știți cum e cu istoria asta? Exact ca în fotografia alăturată: mereu există un mic detaliu, pe care unii pur și simplu l-au șters, dar care schimbă, răstoarnă întreaga poveste, modifică radical întreaga narațiune oficială. „Buturuga mică”, cum s-ar spune popular… Uneori istoricii, cei onești cu ei înșiși, îl cunosc, însă nu au curajul să îl mărturisească, pentru că le-ar schimba ireversibil și lor întreaga carieră, în sensul de a o anula…

1. Aici, de exemplu, într-una dintre cele mai celebre fotografii ale tuturor timpurilor, realizată pe 2 mai 1945, eroismul soldatului sovietic (pe care trebuie să ni-l transmită imaginea), ce înfinge steagul sovietic pe clădirea Reichstagului din Berlin, e anulat sau măcar pus în discuție de un mic detaliu: avea la mâini două ceasuri… Asta pentru că era un hoț, iar asta în cadrul unei campanii militare în care jaful, crima și violul au avut proporții uriașe. Fotografia a fost retușată, ca și istoria: un ceas a fost șters. Adevăr istoric!

2. În 1776, potrivit opiniei cvasigenerale, se crea o minune de țară, pe care unii ne-o prezintă ca pe un model de la bun început, o țară a unor oameni liberi și curajoși („the home of the brave”). Foarte frumos! …Numai că nu-i nimic adevărat. „Democrația” aceasta a abolit sclavia abia 90 de ani mai la vale. Însuși Jefferson, unul dintre cei care au redactat Declarația de Independență, plină de „drepturile omului”, unul dintre „părinții fondatori”, era un mare proprietar de sclavi.

Să mai punem: au abolit sclavia după un război civil în care Nordul a folosit emigranții care veneau pe „pământul făgăduinței” drept carne de tun: se întâmpla așa: primiți, spălați, hrăniți, îmbrăcați, trimiși pe front, indiferent dacă aveau instrucție militară sau nu. Un masacru. Adevăr istoric!

3. Revoluția Franceză! „…Allons enfants de la Patrieeee!”. 14 iulie 1789. Dată devenită Ziua Națională a Franței. Revoluționarii francezi iau cu asalt închisoarea Bastilia (unde regimul monarhic ținea chipurile deținuții politici), un simbol al tiraniei. O cuceresc, eliberează „eroii” de acolo și se umplu de glorie. Deci… GLORIOS! …Nu! Rușinos! În afară de fapul că a fost pregătită în laboratoare oculte, ca și alte asemenea „momente” în istorie, și s-a bazat pe o propagandă ostilă monarhiei care avea prea puțin de a face cu adevărul, în momentul maxim al „revoluției”, din închisoarea Bastilia au fost eliberați câțiva infractori de drept comun. Mmm, dar se întâmplă la revoluții, precum la cea românescă din 1989: „eroii” și „infractorii”, cele două noțiuni, se confundă… Adevăr istoric! (…) Integral pe Anonimus

de Cristian Pătrașcu


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Departament media

By Departament media

"Coaliția pentru Cultură" este o inițiativă civică fără personalitate juridică și independentă de orice partid politic.

Lasă un răspuns