Dum. sept. 20th, 2020

Cu puțin timp înainte de izbucnirea celui De-Al Doilea Război Mondial, în urbea de pe Jiu s-a luat decizia ridicării „unui grandios monument al păcii pe platoul din fața Cazărmilor Regimentului 7 Artilerie Grea, (…) operă a genialului sculptor Brâncuși din Paris (!!)”. Cum în aceea locație era și un loc viran destinat desfășurării târgului săptămânal al orașului s-a hotărât a se edifica un „(…) parc pentru a forma în jurul monumentului un cadru demn de măreția lui”.

Costurile de amenajare ale parcului din jurul Monumentului Păcii au fost estimate la suma de 500.000 lei. Aceste activități – care ținteau direct monumentalizarea Căii Eroilor – veneau „(…) în completarea ansamblului de lucrări urgente, în legătură cu amenajarea străzii Gr. Săftoiu destinată a se închina eroilor gorjeni căzuți în războiul pentru întregirea neamului”.

Monumentul Păcii sau Monumentul Recunoștinței („Coloana în amintirea eroilor morți în războiul de reîntregirea Neamului”) a fost astfel legat ombilical de „(…) portalul monumental din piatră de la intrarea din Grădina Publică (Poarta Sărutului)”, creație a aceluiași mag Brâncuși. Practic, și atunci ca și astăzi, cele două falnice capodopere brâncușiene străjuiau cu grandoare nedisimulată ambele intrări ale Căii Eroilor, așa cum odinioară strâmtoarea Messina beneficia de „cordialitatea” Scylei și Caribdei (!). Undeva, cam la mijlocul distanței dintre cei doi titani, Liga Națională a Femeilor Gorjene terminase „(…) de curând lucrările de construcție a Bisericii Sf. Apostoli”, întregind în acest mod trinitatea predestinată imortalizării eroilor gorjeni care au luptat pentru întregirea ROMÂNIEI MARI.

Lângă Monumentul Păcii autoritățile locale au decis să instaleze și două trofee, „(…) din cele capturate de la inamic, în timpul războiului pentru întregirea României (…) ca să servească de pildă vie tinerimei, de vrednicia și faptele de arme ale ostașilor români”. Ca urmare, prin amabilitatea generalului Vasilescu, comandantul Diviziei a 18-a, au fost trimise de la Sibiu „două tunuri din cele capturate de la dușmanii noștri (…) spre a fi instalate la monumentul eroilor” din Orașul Eroilor.

Generalul Vasilescu și-a exprimat militărește dorința „(…) ca aceste trofee să fie așezate în preajma Monumentul Eroilor cu tot fastul cuvenit și să se păstreze pentru eternitate în cea mai strictă îngrijire și atențiune, atât a autorităților cât și a locuitorilor”, dar mai ales a tinerilor din zilele noastre, adăugăm noi (!).

Rugămintea, sinonimă cu un testament spiritual, de a „(…) le păstra ca prin aceste monumente să ne amintim întodeauna de eroii care și-au jertfit viața pentru Patrie”, a venit și din partea Doamnei Arethia Gh. Tătărescu cea care împreună cu Liga Națională a Femeilor Gorjene a „(…) predat orașului Târgu Jiu monumentele închinate Eroilor”, la 27 Octombrie 1938.

Gabriel Sarcină


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Gabriel Sarcina

By Gabriel Sarcina

Profesor, istoric.

Lasă un răspuns